PRAGA (3) Castelul din Praga: catedrala Sf. Vitus, Ulița de Aur, turnul Daliborka

Castelul din Praga. Intrarea principală

Strada Zamecka sfârșește într-o piață mare, în care se află intrarea principală în castel. Intrarea e străjuită de statuile unor titani ce luptă, unul cu bâta, altul cu spada, și de doi militari adevărați, nu statui !

Castelul din Praga este recunoscut de Guiness Book drept cel mai mare castel medieval, întinzându-se pe aproape 70000 de metri pătrați.

Castelul din Praga și catedrala Sf. Vitus

Aspectul său de cetate este amintirea faptului că inițial, în secolul al IX-lea, prințul Borivoj a construit aici o fortăreață din lemn. Abia în secolul al XVI-lea o parte a fortăreței a fost reconstruită și extinsă, rezultând o clădire-cetate în stil renascentist, cu vedere la râul Vltava. Deasupra ei se observă turnurile catedralei Sf. Vitus. Castelul a fost reședință regală, iar astăzi este reședința președintelui Republicii Cehe.

Cum știam că la fiecare oră fixă are loc schimbarea gărzii, am așteptat cam o jumătate de oră în fața intrării principale. Nu pot să afirm că  a meritat, fiindcă mi s-au părut foarte modeste costumele, numărul ostașilor de gardă, mișcările lor. Am văzut, numai la televizor, schimbarea gărzii la Londra, dar am văzut pe viu și schimbarea gărzii la Atena, așa că am avut niște termeni de comparație zdrobitori, pot să spun.

După acest moment am intrat și am luat biletele de intrare (foarte arătoase, ca mai toate biletele de la Praga !). Există două feluri de bilete, ambele valabile 48 de ore. Cele pentru turul mare costă 350 CZK (14 euro), iar pentru turul mic costă 250 CZK (10 euro). Cum redusesem vizita la castel la numai o zi, din cauza vremii, și mai mersesem o bucată pe Podul Carol și apoi până la castel, am socotit că turul mic este de ajuns, adică am vizitat mai puțin o mânăstire și un turn.

Catedrala Sf. Vitus. Interior

Vizita a început cu catedrala Sf. Vitus (sfânt roman). Și ea are o istorie veche. În secolul a X-lea, prințul Wenceslas a  ridicat o rotondă închinată sfântului Vitus. Lucrările la marea catedrală gotică au început cam după 300 de ani și s-au încheiat peste alte aproape 600 de ani, în 1926 !

Sala Vladislav

Următorul obiectiv: vechul Palat regal. Impresionante au fost sala Vladislav, în care se țineau ceremonii de încoronare, recepții oficiale, dar și turniruri; încăperea din care au avut loc trei execuții prin defenestrare (aruncare pe fereastră) – ultima, cea din 1618, este socotită drept scânteia care a declanșat războiul de 30 de ani; sala Dietei, în care azi se află și bijuteriile coroanei Boemiei, mai exact coroana, sceptrul și globul cruciger. 

Coroana Boemiei, sceptrul și globul cruciger

Aici trebuie să spun că supraveghetorii din acest palat au fost cei mai crânceni, fiindcă nu ne-au lăsat să facem fotografii nici cu blitz, nici fără blitz (flash, mă rog !). Da’ eu tot am făcut una pe furiș, la bijuteriile coroanei ! Fotografia sălii Vladislav am luat-o de pe Internet.

Biserica Sf. Gheorghe. Interior

Mai departe, la biserica Sf. Gheorghe, a mănăstirii cu același nume (aceasta este mănăstirea neinclusă în turul mic). Ceea ce frapează imediat ochiul este culoarea de la exterior, precum și aspectul interior al pereților, care arată ca niște pereți exteriori. Ai impresia că a fost întoarsă pe dos, ca o mănușă. Și ea are o vechime impresionantă, datând din anul 921.

Ulița de aur

De aici, am mers pe niște străduțe înguste, adevărate ulicioare medievale, la Ulița de aur. Pe această stradă au locuit meșteri aurari care au preferat să se cocoațe pe dealul castelului decât să plătească impozite în oraș. În secolul al XIX-lea în căsuțele minuscule încă mai locuiau diverși servitori ai castelului: fierarul, lenjereasa. În comparație cu ei, farmacista avea un adevărat ”palat”, cam cât un apartament confort trei de-al nostru! 

Ulița de aur. Muzeul armelor medievale

Tot pe această străduță, într-o clădire lungă, se află Muzeul armelor medievale, în care există un foarte îngust poligon de tras la țintă, cu arme… medievale, bineînțeles !

Turnul Daliborka. Camera de tortură

Ultima vizită din cadrul castelului din Praga a fost turnul Daliborka, în care a fost închis și torturat tâlharul Dalibor. Am ieșit apoi din incinta castelului în Grădina Paradisului, aflată la exteriorul castelului, și am pornit pe drumul de întoarcere către oraș.

4 comentarii

  1. Impresionante obiectivele aratate. Multumesc mult pentru aceata noua calatorie. Cred ca toate astfel de constructii au un aer comun si plin de fast. Si intr-adevar urmasii au primit o mostenire fizica speciala.
    Sanatate multa, multa, draga Zina! Pupici! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: