PRAGA (1) Hotel Royal Plaza – Piața Wenceslas – Zidul Omeniei

În prima vizită la Praga am mers numai eu și Ionuț. În a doua, în 2014, când am făcut ruta București – Praga – Viena – Budapesta – București, aveam să mergem toți trei.

Ne-am trezit în toiul nopții la ora 02:30, ca să plecăm la aeroport la 03:30. Ne-am luat zborul  la 05:20 și am aterizat la 07 și ceva. Praga, capitala Republicii Cehe, se află la vreo 1100 km distanță în zbor direct București – Praga. Am calatorit cu avioane Airbus ale companiei Czech Airlines, noi și confortabile. Biletele le-am rezervat online, prin vola.ro. Zborurile, și la ducere si la revenire, au decurs bine. Singurul punct slab a fost gustarea, de-a dreptul meschină, un pachețel cu patru biscuiți de mărimea unei jumătăți de palmă (pachețelul, nu biscuitul !). Firește, și cafea, ceai, apa, sucuri, bere, la alegere. La un cost de 500 de euro pentru două persoane, dus și întors, și un zbor de aproape două ore, mi s-a părut puțin, mai ales în comparație cu alte linii, de exemplu Tarom.

Ajunși la aeroportul Ružyne (pronunță ”rujine”), ne-am dus glonț la biroul companiei AAA Radiotaxi Praga, în terminalul 1. Am solicitat un taxi, am fost informați de cost, în jur de 700 CZK (coroane cehe), adică, la 1 euro = 20 CZK, vreo 35 de euro. Numai la taxiuri era acest curs, în rest, 1 euro = 25 CZK. Am acceptat, a fost chemat prin radio șoferul, care a sosit în două minute, ne-a luat bagajele grele și ne-a condus la taxi. La revenire, comandând telefonic un taxi de la aceeași firmă, am avut o reducere de vreo 200 CZK.

Praga. Hotel Royal Plaza (la mijloc)

Am străbătut orașul de la nord-vest la sud-est, până la hotelul la care am rezervat camera online, prin booking. com și a costat, camera dubla, cu mic dejun, 6 nopți, cam 380 de euro. Hotelul Royal Plaza *** este situat imediat lângă demarcația orașului vechi (adică centrul turistic al orașului, pe strada Řimska nr. 4 (pronunță ”rjimsca”). Se află chiar în capătul Pieței Venceslas – un fel de Champs Elysées ori Maria Hilfe sau Rambla al Pragăi – , imediat în spatele Muzeului Național. Prima surpriză plăcută: deși am ajuns în pragul dimineții, (am decolat pe la 5 dimineața/ora noastră, am aterizat pe la 6/ora lor și am ajuns la hotel pe la 7 și ceva), am primit imediat camera, fără să ne ceară nimeni să înceapă ziua hotelieră la ora 14. Hotelul Royal Plaza are cinci etaje: parterul, unde se află recepția, cu oameni deosebit de binevoitori, toți vorbind limba engleză, apoi trei etaje cu camere și la al patrulea sala pentru breakfast. Ei le numerotează altfel, dar nu vreau să vă zăpăcesc, cine o să meargă acolo o să înțeleagă.

Turturele la fereastră, indicator de liniște

A doua surpriză, tot plăcută, a fost camera. Ea se afla la etajul 3, cu ferestre spre o curte interioară cu pomi ale căror ramuri ajungeau din plin la ferestre. A fost cameră de trei persoane, deși am fost numai doi, dar a fost minunat, fiindcă meciomanul meu a stat seara în patul de o persoană și s-a uitat la tv (pe canalul de sport cehii au dat fotbal, campionatul european de volei, C.E. de baschet și alte competiții europene și naționale). Eu m-am lăfăit în patul dublu, așezat astfel încât nu m-a deranjat deloc lumina televizorului sau a veiozei de lângă el. Paturile erau moi, pilotele si pernele de puf, lenjeria de Damasc – am recunoscut în Praga acel confort vienez despre care credeam că este inegalabil. 

Am avut aici liniște, căldură și apă caldă de 5 stele, permanent. A fost frig în Praga, dimineață au fost și 7°C, iar la prânz au fost zile cu doar 12°C, cel mai mult au fost 14°. Era o adevărată desfătare să intri în camera strălucind de curățenie, ca tot hotelul dealtfel, și bine încălzită, dar și bine aerisită. În ceea ce privește liniștea, singurul lucru pe care l-am auzit cât am stat acolo, o săptămână, a fost cheia învârtită în broască de vecini, o dată pe zi, seara (dimineața cred că ieșeam înaintea lor). Camerele erau situate două câte două pe câte un vestibul comun, închis cu o ușă ce dădea în holul ce ducea spre lift, astfel că nu se auzea absolut nimic dinspre acest hol. Liftul a mers fără nici o problemă, tot timpul.

Am lăsat bagajele în cameră și am mers la magazinul Tesko, aflat în apropiere. Am cumpărat tot ce trebuie pentru tradiționalele sendviciuri și pentru cină. Marfa era bună și variată, ne-am bucurat de șunca de Praga adevărată, iar pâinicile și plăcintele – irezistibile. Am lăsat cumpărăturile și am ieșit iar.

Hotelul se află în centru, chiar în spatele Muzeului Național, în fața căruia se întinde piața Wenceslas, Rambla Pragăi. Plecați să facem cunoștință cu Praga, ne-am făcut bine temele de acasă. Cum nu ne place să stăm după programele făcute de ghizi și plecăm să facem turism de capul nostru, ne-am făcut programul cu ajutorul informațiilor de pe Google și din excelentul ghid ”Praga” din seria ”Top 10”. Primul dintre cele câteva obiective turistice vizate în Praga a fost Piata Wenceslas, aflată foarte aproape de hotelul nostru, Royal Plaza.

Piata Wenceslas și statuia Sf. Wenceslas, din capătul pieței

Piața are un istoric interesant. Târg de cai în epoca medievală, în secolul al XIX-lea a devenit zona comercială a orașului. Abia în 1848 a primit numele sfântului patron al Boemiei, Sf.Wenceslas. Piața nu a avut însă numai rol economic. În 1419, reformatorul Ian Zelivsky a condus prin piață o procesiune; la 28 octombrie 1918 aici s-a proclamat independența Cehoslovaciei; în 1969 Jan Palach și-a dat foc în semn de protest față de ocupația sovietică, iar în 1989 aici s-a proclamat sfârșitul perioadei comuniste, în urma ”revoluției de catifea”, în timpul căreia nu s-a spart nici măcar un geam.

Praga. Muzeul Național. Clădirea veche

În capătul de sud al pieței se află o clădire veche și impunătoare, Muzeul Național, înnegrită de vreme și aflată acum într-un proces de renovare.

Praga. Muzeul Național. Clădirea nouă

Nu departe, clădirea nouă a muzeului creează un contrast interesant. Traversând, se ajunge pe promenadă, care începe de la statuia ce îl reprezintă pe Sfântul Wenceslas. Prințul Wenceslas a fost al doilea conducător creștin al cehilor. A fost asasinat de fratele său în anul 935 și mai târziu a fost sanctificat.

Bărbat șezând pe bancă. Statuie de bronz

Continuând plimbarea la pas, pe trotuarul frumos acoperit cu mozaic de pietre mici albe și gri (frumos, totuși, atenție, cine vrea la Praga să-și ia pantofi cu talpă groasă, căci toată Praga este pavată cu piatră), admirăm magazine moderne, bănci, cazinouri, restaurante, găzduite de clădiri vechi. În fața unui restaurant cu specific italian, așezată pe o bancă, statuia de bronz a unui bărbat cu pălărie pe cap, dar în picioarele goale, face un contrast puternic cu prințul călare pe cal și cu armură și coif.

Hotel Evropa, în stil Art Nouveau

Am cumpărat bilete pe toate mijloacele de transport am fotografiat statuia Sfântului Wenceslas, apoi am străbătut la pas piața. Câteva clădiri deosebite sunt palatul Koruna, construit în stil modernist geometric în anul 1912, azi adăpostind magazine de lux, hotelul Evropa, într-un dulce stil Art Nouveau, palatul Lucerna, construit de bunicul lui Vaclav Havel.

Ofertă de ghizi în Piața Wenceslas

Către capătul pieței sunt o mulțime de căsuțe unde se vând obiecte de artizanat, și nu numai atât. Se vinde și vin fiert, pentru care s-a făcut o strașnică provizie de lemne de foc. Aici stă multă lume și, din loc în loc, își oferă serviciile ghizi cu umbrele mari, colorate, pe care sunt scrise limbile vorbite de ei.

”Zidul Omeniei”

Promenada cotește spre dreapta, pe strada Na Prikope, unde se află magazine cunoscute: Zara, Sephora, H&M și multe altele. În mijloc, un zid sinuos din nenumărate și nenumărabile ”cărămizi” din plastic, inscripționate în toate culorile cu diverse nume. Cine dorește să contribuie cu 150 de CZK (6 euro) la un fond pentru copiii cu nevoi speciale, primește pensule și vopsele, își scrie numele pe  o cărămidă nouă și o așează peste celelalte, în ce loc dorește. Nu departe de ”zidul omeniei”, pe dreapta se află o bazilică. Din dreptul ei pornește strada Panska, pe care se află Muzeul Alphons Mucha.

Cumpărăm un foarte frumos pulovăr pentru Ionuț, apoi mergem la Muzeul Alphons Mucha. Biletele costa  180 CZK  de persoană, nu mai avem destul de mulți bani la noi și revenim la hotel. Ne odihnim și, când suntem gata să plecăm spre muzeu, începe o ploaie zdravănă. Rămânem la televizor, unde avem posturi cehe, germane, dar și Euronews în limba franceză.

2 comentarii

  1. Aceasta plimbare prin Praga a fost incantatoare! Citind pagina din jurnal mi s-a transmis un fel de… liniste, de seninatate. 🙂
    Chiar nu e de mirare de ce unii declara ca e orasul lor preferat – fiind oameni care au calatorit in mai toata lumea.

    A-haaa! Deci in Praga este toata piatra cubica scoasa de prin Brasov! 😀 Poate nu e in Praga, dar de vandut a fost vanduta in strainatate piatra cubica scoasa de pe strazile „orasului vechi”, strazi care au fost asfaltate mai apoi – ghiolbanii tot ghiolbani; acum, unii vor sa puna piatra cubica in loc de asfalt!

    Weekend frumos iti doresc, Zina draga! ❤

    Sper ca totul e ok la voi!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: