ROMA (2) Colosseum – Piața Spaniei – Fântâna Trevi

Luni, 30 mai 2011

Micul dejun ”continental” a fost cel mai sărac pe care l-am văzut vreodată. Cereale, lapte, cafea ca o spălătură de ibric (într-o ţară vestită pentru espresso), gem şi nişte chifle din făină şi apă, iar finalul apoteotic: napolitane!!! O tabără de pionieri de pe timpuri sau un cămin de bătrâni cred că ar fi avut un menu mai bogat. Ah, am uitat : şi compot de mere! Nu tu o brânzică, nu tu o felie de mezel, de caşcaval, ce să mai spun de omleta caldă pe care o dădeau la Viena, la hotel de trei stele, sau crenvurştii fierţi pe loc de la Barcelona, la hotel de două stele… Pe lângă multe alte bunătăţi.

De a doua zi nici nu am mai călcat pe la sala de mese, de altfel foarte elegantă. Ne-am cumpărat de la supermarket ce am vrut şi am rezolvat-o şi pe asta. Noroc că aveam frigiderul-bar în cameră și bătrânul termoplonjor în bagaje.

După așa-zisul mic dejun am pornit spre Colisseum. A fost primul drum cu autobuzul descris înainte. Surprizele au fost multe și neplăcute. Întâi, a fost greva șoferilor de pe mijloacele de transport în comun. Pe linie erau mult mai puține autobuze decât în mod obișnuit. În primul care a sosit nici nu am putut să ne urcăm, era multă lume în stație și trebuia să fii antrenat pentru asalt. L-am luat pe al doilea, care s-a aglomerat îngrozitor pe parcursul a două-trei stații. A doua surpriză a fost, deci, aglomerația teribilă din autobuzul fără aer condiționat și la care nu se deschideau ferestrele. S-au produs o căldură și o putoare infernală, ca în autobuzul 105 bucureștean înainte de decembrie 1989. După alte câteva stații mi s-a făcut rău, am leșinat, dar nu am căzut fiindcă nu aveam loc să cad. Am coborât din autobuz și, după multă așteptare, în care am stat întinsă pe marginea lată, de marmură, a unui gard, am luat un taxi și ne-am întors la hotel.

Am zăcut în pat ore în șir. Pe seară am mers la supermarket să luăm mâncare pentru cină și pentru micul dejun de a doua zi. O zi pierdută, până la urmă…

Marți, 31 mai 2011

După un mic dejun copios la cameră, am pornit pe lungul drum către centrul orașului. Am ajuns după o oră și jumătate la Gara Termini. Abia aici începe civilizația. Aici găsești metroul și alte mijloace de transport în comun care te duc la obiectivele turistice. Aici găsești hărți ale Romei și bilete fel de fel. Am luat bilete valabile pe orice mijloc de transport în comun pentru trei zile și au costat 4 euro.

Mozaic de la Palazzo Massimo alle Temple

Muzeul Naţional din Roma, cu o bogată colecţie de artă, şi-a împărţit comorile în mai multe locaţii. Una dintre ele, Palazzo Massimo alle Terme, adăposteşte o superbă colecţie de mozaicuri antice şi câteva fresce renumite. Am vizitat acest muzeu, aflat chiar vizavi de ”gara” Termini, care e mult mai mult decât o gară, e mai mult un mall.

Printre exponatele remarcabile se numără superbele mozaicuri romane, contribuția originală a Romei la dezvoltarea artei, alături de arhitectură. De asemenea, frescele din casa Liviei, soția împăratului Octavian Augustus, și frescele din vila Faustina. Tot aici am mai admirat și o copie a statuii care s-ar fi aflat la Parthenon, în Atena, statuia zeiței Atena – Minerva.

Am pornit apoi spre Colosseum. Acolo, surpriză: era o coadă la bilete de mii de oameni, pur și simplu ocolea tot uriașul edificiu. Nu am putut sta la o asemenea coadă, ar fi durat așteptarea ore și ore în șir. Am dat ocol impozantei construcții, amuzându-ne de ”gladiatorii” care ne ieșeau în cale la tot pasul, invitându-ne să ne fotografiem cu ei. Contra cost, desigur! Am suit apoi pe Palatin, am contemplat ruinele lui Domus Aurea, apoi Arcul lui Vespasian și atât.

Mai departe, în Piața Spaniei. S-ar putea să îi supăr pe unii, dar îmi voi mărturisi din capul locului nedumerirea: ce atâta tevatură pentru Piața Spaniei?!

Trăsurile din piața Spaniei

Mi se pare că  vizitarea obligatorie a acestui loc din Roma e încă o dovadă a spiritului de turmă uman… A spus unul că e grozav acolo, hop şi noi. A zis altul că e trendy să te înghesui să stai cu fundul pe scările din Piața Spaniei, buluc să ştergem şi noi praful cu turul pantalonilor! Când colo, un spaţiu îngust, fără perspectivă, fără nimic frumos decât biserica, Bazilica della Trinita dei Monti, ce e totuşi înghesuită, având scara pomenită în faţa ei şi o mică fântână, întruchipând o corăbioară. Peste drum de ele, un lung şir de trăsuri cu câte un cal, aşteptând clienţii care nu mai vin…

Piața Spaniei, bazilica, treptele si fantana Barcaccia

Mai interesantă este povestea fântânii din Piața Spaniei. Tibrul, care traversează Roma, se revărsa destul de des. In urmă cu vreo 500 de ani a avut loc cea mai mare revărsare, când apele au dus o corabie până în piață. În amintirea acelui eveniment s-a construit fântâna despre care am amintit mai înainte, fântâna Barcaccia, a faimosului sculptor Bernini, autorul coloanelor dorice din Piazza San Pietro din  Vatican. Acum, malurile Tibrului sunt străjuite de ziduri înalte şi groase, care nu mai permit invazia apei asupra uscatului.

Fontana di Trevi

Ultimul obiectiv de azi, Fontana di Trevi. Nici la Fântâna Trevi  lucrurile nu au fost mai grozave. Nimic de obiectat, aici e vorba despre o operă de artă de acum vreo 300 de ani, constrută de Nicola Salvi. Faptul că se spune că, dacă arunci o monedă în apă ţi se îndeplineşte orice dorinţă sau numai dorinţa de a reveni la Roma, aduce puhoaie de turişti… Unii nici măcar nu se uită la statuile care străjuiesc fântâna, fiind preocupaţi numai de a fi imortalizaţi de aparatul foto cum aruncă ei banul în apă!
Cred că nici măcar unul din o sută nu ştie că apa fântânii e adusă de la un izvor de un apeduct construit de împăratul Augustus acum mai bine de două mii de ani, izvor care alimentează şi astăzi fântâna Trevi.

Fântâna Trevi asaltată de turiști

Cu toată înghesuiala, am aruncat și noi câte un bănuț și am făcut cale întoarsă. A fost foarte cald și tot drumul l-am presărat cu înghețate și cu ape reci, altfel ar fi fost insuportabil. Am mai făcut și mici cumpărături, care înveselesc inima omului!

Reveniți la hotel, pe la ora 18, ne-am bucurat de câte o baie strașnică și ne-am odihnit puțin. Am cinat apoi, bucuroși că am cumprat blenderul de la supermarketul de vizavi, astfel că am făcut o bunătate de iaurt amestecat cu banane și căpșune.

10 comentarii

  1. Ai cam pus punctul pe ‘I’. Sunt cred multe obiective in jurul carora s-au brodit legende, ceea ce a starnit curiozitati. Uneori detalii care nici nu apar in pliante pot fi deosebite si nu neaparat ansamblul. Este si o moda de a vedea astfel de obiective, ceea ce in principiu nu-i rau. Imi doresc insa sa vad mai mult interes aici, in tara!
    Insa a cunoaste astfel de locuri este un lucru bun, pentru ca poti face comparatii.
    Pana la urma spectaculosul tine si de interpretarile noastre.
    Multumesc pentru noua calatorie, draga Zina! O saptamana frumoasa sa ai! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Hm! Cu ce să compari Colosseum-ul și Fontana di Trevi aici în țară?… Și palatul de la Versailles și Luvrul… Trebuie să le vezi, în pofida unor aspecte neplăcute, în unele cazuri.
      Să ai și tu o săptămână frumoasă, dragă Suzana! ♥

      Apreciat de 1 persoană

      1. Avem și noi un amfiteatru roman la Ulpia Traiana, și pe acolo s-au hăcuit gladiatorii… Și unul la Porolissum-Moigrad. Pe cel de la Apulum-Alba Iulia știam că încă nu l-au găsit, dar există.
        O vizită la Mogoșoaia probabil că ne va lecui de Versailles… În loc de Luvru, probabil că merge și muzeul Bruckenthal. De fapt, mă îndoiesc că o vizită la Luvru mă va face să pricep ceva mai mult din artă.
        Cu Fontana di Trevi e ceva mai complicat. Oscilez între Fântâna lui Manole și ”arteziana” falnică din localitatea mea.

        Apreciat de 1 persoană

          1. Gata, trec la colț… 🙂

            Adevărul este că ”ei” au fost imperii coloniale (iar francezii culeg încă roadele, care încep să se cam drojdească 🙂 ), în timp ce ”noi” am fost cam mereu o colonie, de la Decebal încoace. Ca să-și construiască pălățele, ai noștri au putut jecmăni doar populația locală (iar din biruri grosul mergea la Stambul și alte capitale).

            Iar când am fost, în fine, independenți și liberi să construim monumental, am produs Casa Poporului.

            Ce-i drept, ar trebui să mai circul și eu pe afară, pe la clădiri și muzee celebre, că până acum am fost doar în Macaristan.

            Apreciat de 1 persoană

  2. Impresii puternice, din locuri vestite în lumea asta. Desigur… toate acele aspecte neplăcute, despre care ne închipuiam că nu pot fi posibile, într-o țară cu asemenea civilizație. Dar uite că sunt posibile și la alții. M-a amuzat comparația cu autobuzul 105 din București! 😀 Dar experiența neplăcută… nu mai e de râs…
    Roma e plină de locuri deosebite, ce trebuie vizitate, cu toate „cohortele” de turiști, care fac ca aglomerația să fie greu de îndurat.
    Numai bine, doamna Zina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: