BARCELONA (2) Sagrada Familia – Casa Mila – Casa Battlo – Plaja Barceloneta

Luni, 24 mai 2010

Primul mic-dejun (desayuno). Bun, bogat, variat, gustos (cu excepția micilor produse de patiserie preambalate, gen madlenă, croasant etc. – seci și insuficient de dulci). Aveam de ales între: cașcaval-felii, trei feluri de salamuri foarte picante, ouă fierte tari, cremvurști calzi, cereale, compoturi, iaurturi, sucuri de fructe, cafea, ceai, lapte cald și lapte rece, cacao cu lapte, trei feluri de gem. Și pâine – chifle și toasturi ce se puteau prăji la un toster mare. Și muștar și ketchup. Și fasole iahnie (da, da!). Și gata!

…De fapt, nu e gata. Adaug o amintire nu prea plăcută. Între produsele de patiserie se aflau niște ”palmieri” cu cremă de vanilie care mi-au plăcut foarte mult, mergeau de minune la cafea. Într-o zi am găsit unul cu mucegai pe fund. Șeful de sală era un american mic și iute. I-am făcut semn, a venit repede, i-am arătat în tăcere. L-a luat, la dus la tava în care se aflau mulți alți palmieri și a zburat cu tava spre bucătărie. A revenit și, tot în tăcere, s-a înclinat cu palmele unite în semn de mulțumire că nu am făcut tevatură.

Barcelona. Sagrada Familia

Sagrada Familia

După micul dejun – la drum! Prima țintă: catedrala Sagrada Familia, templul conceput de Antoni Gaudí, marele arhitect al Cataloniei, al Spaniei și al lumii. Inspirat de stilul gotic și neo-gotic, precum și de cel baroc, având rădăcini și în stilul Modernista, geniul lui Gaudí a adus ceva în plus și astfel a apărut la Barcelona un stil unic, stilul Gaudí. Catedrala, chiar neterminată, este impresionantă. Am avut două feluri de impresii. Pe dinafară, catedrala pare mai mult amenințătoare, miile de figuri sculptate mi-au părut a fi suflete chinuite care se zbat să iasă din piatra cenușie care le-a cuprins. Înăuntru, total diferit. Coloanele zvelte, în forma unor palmieri și plafonul alb cu casetoane din vitralii viu colorate m-au făcut să mă cred (doar) o clipă în Rai. În pereți erau gata numai vreo două-trei mari ferestre din vitralii. Restul: utilaje, cabluri, muncitori, zgomot. Începută în 1882, finalizarea catedralei este estimată pentru anul 2080.

La intrare am stat la o coadă imensă la bilete. Singura consolare: Barcelona Card ne-a ajutat să economisim câțiva euro. După ce am dat ocol sălii uriașe, ne-am așezat la o altă coadă, să luăm bilete la liftul care ne-a dus într-unul dintre turnuri. Panorama văzută de acolo a fost foarte frumoasă, dar turnul nu se compară ca grandoare și frumusețe cu turnurile de la Notre Dame din Paris sau Stephansdom din Viena.

Barcelona. Casa Mila

Casa Mila

De aici, la Casa Mila, numită și La Pedrera, fiind asemuită cu o carieră de piatră. Datând din 1910, aceasta a fost ultima lucrare civică a lui Antoni Gaudí. Este un bloc cu apartamente, dar în același timp o operă în stil Modernista. La parterul blocului se află un spațiu pentru expoziție temporară. La etajul 5 se poate vizita un apartament superb, conservat exact așa cum era acum 100 de ani, cu mobile, haine, lenjerie, perdele corpuri de iluminat, mașini de călcat etc.etc. Sunt acolo toate obiectele din casa unui burghez înstărit din acea vreme. În sufragerie – masa în mijloc, cu un corp de iluminat chiar deasupra ei și pe lângă pereți diverse bufete; în birou – portretul stăpânului casei și diverse diplome, pe birou – o lampă de birou, două călimări impunătoare, o mapă de scris, pe o măsuță alăturată biroului o mașină de scris; în camera copiilor – patul pe mijloc, un cuier simplu cu umerașe pe care sunt atârnate hăinuțele, iar pe partea cealaltă a camerei sunt așezate în ordine jucăriile; în camera menajerei – un pat, o masă mică, un scaun și un lavoar (menajera nu avea acces la baia stăpânilor), iar într-un cuier-pom, pe umeraș, uniforma – rochie neagră, șorț și bonetă albă, perfect apretate și călcate; în baia stăpânilor se intra direct din dormitor și era dotată cu chiuvetă, cadă de baie, vas de W.C.; în bucătărie impresiona uriașa mașină de gătit din fontă și felurite instrumente și mecanisme pentru preparat hrana; în camera de cusut și călcat – o mașină de cusut cu scaunul ei, masa de călcat cu mașina de călcat cu cărbuni, rafturi pentru rufele călcate.

După vizitarea apartamentului am urcat pe terasa blocului, pardosită cu gresie, cu felurite urcușuri și coborâșuri, cu hornuri și guri de aerisire îmbrăcate în forme ciudate și placate cu plăcuțe de faianță divers colorate și strălucitoare, specific Gaudí.

Barcelona. Casa Batllo

Casa Batllo

Am plecat apoi către Casa Battló. Pe drum, ne-am așezat să ne odihnim, în tăcere, pe o bancă de pe stradă, lângă o cucoană în vârstă, spaniolă. După un minut ne-a abordat o cerșetoare țigancă româncă. După ce a plecat, cucoana, aruncându-ne priviri complice, spuse cu dispreț: ”rumanos!”. Mi-au dat lacrimile, ne-am ridicat și am plecat. Am făcut numai doi pași și nu am rezistat. M-am întors, am întrebat-o dacă vorbește franceza. Bineînțeles că vorbea. I-am spus că cerșetoarea e țigancă, români suntem noi, dar nu țigani! A bâiguit ea niște scuze, dar… răul fusese făcut.

Casa Battló a fost construită în 1870 -1877 și renovată în 1904 – 1906 de Gaudí și colaboratorii lui. Ei au adăugat al cincilea etaj, au construit subsolul, au extins holul, au reconstruit casa scării și pereții interiori, au folosit curbe largi în toate camerele. De fapt, clădirea nu are unghiuri drepte.

Elementul cel mai deosebit este fațada clădirii. După cum Casa Mila a fost supranumită de localnici La Pedrera, Cariera de piatră, și Casa Battló a primit o poreclă, datorată aspectului său exterior, Casa dels ossos, Casa oaselor. Aspectul este dat de asemănarea balcoanelor cu o mulțime de cranii. Ele ar aparține victimelor balaurului, figurat și el deasupra, ca acoperiș, căci, după unii, fațada este un omagiu adus Sfântului Gheorghe, Sant Jordi, patronul spiritual al Cataloniei, a cărei capitală este Barcelona. Alții afirmă că fațada este o alegorie de carnaval, că acoperișul întruchipează pălăria lui Arlechino, balcoanele – măștile de carnaval, iar mulțimea de bucăți de ceramică decorativă care decorează fațada după tehnica trencadis, ar sugera confetti multicolore.

Obsedat de iluminatul natural, Gaudí a conceput ferestrele din ce în ce mai mari, pe măsura ce se coboară către parter, iar largul luminator interior e placat cu faianță care pornește de la parter în culoarea gri-perlă și, pe măsură ce urcă, devine tot mai închisă, până la albastru cobalt. Rezultatul este iluminatul egal al întregii clădiri.

Originală este și încălzirea centrală, rar întâlnită în zona aceea pe timpul când a re-creat Gaudí clădirea. Pentru aceasta au fost create coșuri de fum și guri de aerisire neobișnuite, aflate pe terasa blocului. Nu mai puțin originală este ventilația clădirii, care funcționează exact ca aparatul modern de aer condiționat, dar după principii naturale, fără a consuma nici un dram de energie electrică. Natura se regăsește peste tot, și în linia sinuoasă a scării, care amintește de curburile coloanei vertebrale. Vitraliile de la ferestre sunt inspirate după natură, după cum mânerele ușilor și ferestrelor sunt mulate perfect după forma mâinii. De altfel, Gaudí spunea că aceia care se sprijină pe legile naturii în lucrările lor, colaborează cu însuși Dumnezeu.

Comparând cu Casa Mila, am fost puțin decepționați de faptul că la Casa Battló apartamentul vizitat era tare golaș, fără mobile, covoare, alte obiecte ce populează o casă. Ingeniozitatea și originalitatea construcției a compensat însă din plin aceste lipsuri.

Casa Battló este poate cea mai reprezentativă clădire în stil Art Nouveau a lui Gaudí, de aceea și ea este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Alături de Casa Battló se află a treia casă-obiectiv turistic, Casa Amattler – operă în stil catalan a arhitectului Puig i Cadafalch. Am văzut însă numai holul de la intrare și scara interioară, fiindcă nu se vizita decât miercurea și vinerea. La parterul casei era un magazin de suveniruri, cu o cameră în care se proiecta un film ce prezenta chiar o vizită în casă. Ne-am mulțumit cu filmul, stabilind că vom reveni vineri, dar nu am mai revenit…

Barcelona. El Peix

El Peix (a se observa în dreapta imaginii ciudata alaturare a unor corpuri geometrice – piramidă, cub, sferă – pe acoperișul unei cladiri)

Ne-am întors la hotel, am mâncat , ne-am odihnit și… la plajă! Am mers vreo două stații cu un autobuz până la plaja Barceloneta, cea mai apropiata de hotelul nostru. Pe plajă am stat chiar în dreptul unui uriaș monument de pe faleză, întruchipând dintr-o rețea de metal roșcat și strălucitor un pește uriaș – Il gran pisce (în spaniolă) sau El Peix (în catalană). Era cald și bine, dar apa foarte rece, ne-am băgat numai cu picioarele și am fugit la soare să ne încălzim.

8 comentarii

  1. Gaudi a avut niste idei atat de originale dar si ciudate. Oricum poate ca suna bizar, dar apartamentul meu l-am luat pentru ca era sub forma unui sfert de cerc si cele doua camere sunt trapezoidale. Foarte nepractic, dar monotonia imi displace! 🙂
    Spectaculoase imaginile. Pe viu cred au fost exceptionale. Probabil ca nu o sa le vad decat pe calculator, dar e bine si asa. Multumesc pentru noua poveste, draga ZIna.
    Am o intrebare, referitor la tabele. Par sa fie cumva blocate, aratand ca sunt inca deschise dar nu sunt. Mi-e neclar. Poate stii.
    O saptamana frumoasa sa ai! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.