VIENA (6) Schonbrunn: Palatul – Muzeul Trăsurilor – Serele – Grădina Zoologică – Gloriette

Palatul Schonbrunn

Palatul Schonbrunn

Sâmbătă, 16 mai 2009

Azi a plouat ușor dimineață, apoi a fost frumos și destul de însorit.

Am plecat spre Schonbrunn cu ”metroul nostru” – U4. Am traversat cu el orașul de la N-E la S-V. Odată ajunși la palat, am stat la o coadă minusculă comparativ cu cea de la Versailles (fratele său mult mai mare) și am luat bilete Golden Tour, pentru toate obiectivele, costând 30 de euro un bilet.

Am vizitat întâi palatul, 40 de camere față de 21 cu biletele obișnuite, dar și față de 1440 de camere câte are palatul… Cu excepția a vreo două sau trei, restul sunt mai degrabă camere mici, destul de întunecoase, decorate în culori cam închise – predomină maro și verde închis. Spre deosebire, însă, de Versailles, interioarele s-au păstrat intacte, cu obiectele originale ale locatarilor cu tot (truse de toaletă, truse de scris, truse de fumat, inclusiv oalele imperiale din noptiere!). Atmosfera de epocă s-a păstrat aici perfect și este explicabil. Versailles a devenit muzeu după o revoluție sangeroasă, în timp ce Schonbrunn a devenit muzeu și proprietatea Republicii Austria după ce Carol I al Austriei a renunțat în mod pașnic la șefia statului (1918). Din păcate, în interioare fotografiatul era interzis – mă refer la palat și la Muzeul Trăsurilor.

Din palat am trecut la Muzeul trăsurilor (exista unul și la Versailles, dar l-am scăpat). Greu de descris, trăsuri impozante, uimitoare, de la ”trăsuri” care erau duse pe umeri de slujitori, la trăsuri de paradă trase de opt cai, de la trăsura funerară complet neagră, cu cai negri și harnașamente negre, la trăsura făcută special pentru un prinț care era prea gras ca să călărească pe cal la vânătoare etc.

In sera desertica

În sera deșertică

Au urmat serele. Întâi sera deșertică specifică Mexicului, cu cactuși și agave de forme și mărimi uimitoare, adăpostind și șopârle și păsărele de pe acele meleaguri. Uimitor de frumoasă și interesantă, spațioasă, supra-călduroasă, frumos amenajată, imitând perfect natura. Unul dintre frații împăratului Ferdinand, arhiducele Maximilian, a fost împăratul Mexicului (până când a fost executat de revoluționari, în 1867). El a trimis toate aceste minuni la Viena.

Hortensiile din sera temperata

Hortensiile din sera temperată

Sera de plante cu frunze (nu cu țepi) are, de fapt, trei sectoare-încăperi. Sectorul central, cel prin care se face accesul, adăpostește plante de climă nici prea caldă, nici prea umedă, aș zice temperată. Aici am văzut și am fotografiat o colecție splendidă de hortensii de toate culorile.

Orhidee din sera calda

Orhidee din sera caldă

Trecând în sala alăturată din stânga am intrat în sera caldă și umedă, tip junglă, cu palmieri, liane, orhidee parfumate și foarte variat colorate, crescute așa cum cresc ele, pe trunchiurile copacilor.

In sera rece

În sera rece

Intrând pe ușa din dreapta serei temperate, se ajunge în sera rece, cu un mic lac peste care trece un podeț, cu cărări șerpuitoare care duc spre flori ascunse în frunzișul bogat. Peste tot, scaune tip jilț și bănci, toate vopsite în alb, pentru odihna turiștilor.

Macheta Gradinii Zoologice, numai partea centrala

Macheta Grădinii Zoologice, numai partea centrală

A urmat Zoo. Obiectiv UNESCO, Grădina Zoologică din Viena este cea mai veche și cea mai mare din lume. Cel mai impresionat lucru, înainte de dimensiuni și împărțirea riguroasă pe sectoare, cu indicatoare clare la vedere, sunt condițiile excepționale de viață pentru animale.

Furnicarul

Furnicarul

Toate speciile beneficiază de încăperi uriașe, foarte bine amenajate, imitând perfect habitatul natural, ca și curțile largi sau bazinele cu apă aferente încăperilor. Rar am văzut odioasele gratii – sunt înlocuite de pereți de sticlă incasabilă, ori de mari șanțuri cu apă, ce permit vizitatorilor să privească animalele cât mai de aproape, fără niciun pericol.

Oi ciudat colorate

Oi ciudat colorate

În afară de încăperea  hipopotamilor, în care tocmai se făcea curățenie, nicăieri nu era nicio urmă de miros neplăcut. Mi-au plăcut mult pinguinii, oile albe cu capul negru, furnicarul, panda, koala… de fapt toate. O mențiune specială pentru acvariu: de vis! Doar fotografiile și filmul pot explica această mențiune.

Pestii exotici din acvariu

Peștii exotici din acvariu

În incinta Grădinii Zoologice erau mai multe mici terase umbrite, unde vizitatorii se puteau odihni și puteau gusta câte ceva, să mai prindă puteri. Am mâncat și noi un fel de scoveargă, fierbinte, unsă cu sos de usturoi și stinsă cu bere rece.

Bufnita alba

Bufnița albă

Am urcat apoi prin Grădina Tiroleză, unde erau adăpostite alte animale, lupi, bufnițe, și unde se afla și o fermă de vaci, nu departe de un restaurant-grădină cu specific tirolez.

Gloriette

Gloriette

Sus, am ajuns la Gloriette, un fel de arc de triumf diferit de altele cunoscute: în mijloc este o încăpere mare, iar de o parte și de alta a acesteia sunt două terase cu coloane ce susțin o a treia terasă, ce se întinde deasupra întregii construcții. Astăzi, în încăperea centrală este un local, iar de ”vizitat” n-ai ce, doar să urci șaptezeci de trepte ca să ajungi la terasa superioară și să privești panorama. În 2014 aveam să avem surpriza că, pentru a urca acele șaptezeci de trepte, trebuia să plătești o taxă de 3 euro…

Stampila de la minicarul din parcul palatului Schonbrunn

Ștampila de la minicarul din parcul palatului Schonbrunn

Tot în 2014 am beneficiat de serviciile minicarelor, care făceau traseul descris de mine în regim hop on – hop off. Coborai unde voiai, vizitai, apoi te urcai în minicarul următor. Șoferul doar controla dacă ai pe mână ștampila (lavabilă) ce atesta că ai cumpărat bilet! În ziua aceea ștampila a reprezentat un elefănțel.

Panorama vazuta de la Gloriette

Panorama văzută de la Gloriette

Ce-i drept, panorama este foarte frumoasă, dar se vede foarte bine chiar și de la terasele inferioare. În vale se văd parcul cu faimoasa fântână, alei mărginite de statui, ronduri superbe de flori precum și palatul Schonbrunn, pe fundalul îndepărtat al Vienei.

Am pornit și noi la vale, pe o alee laterală și, încet-încet am ajuns la metrou. Către ieșirea din curtea palatului am dat nas în nas cu niște români, urâți, cu ceafa groasă, îmbrăcați ca niște țoape, formând alaiul unor miri, români și urâți și ei, care aveau masa de nuntă, inclusiv artificiile, la Palatul Schonbrunn…

8 comentarii

  1. Palatul este spectaculos, insa arata cam rece. Insa celelalte imagini sunt deosebite. Iar bufnita alba mi-a adus aminte de Harry Potter! 😀 Iar oile chiar sunt ciudatel colorate. Nu am mai vazut. Frumoasa plimbarea. Multumesc mult draga Zina!
    O saptamana faina sa ai! ❤

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.