PARIS 2008 (7) Montmartre – Pere-Lachaise – Cetatea Științei și Tehnologiei

Montmartre. Bazilica Sacre CoeurVineri, 3 octombrie 2008

Azi a fost foarte frig. Am pus tot ce am avut pe noi, tricouri, bluze, pulovere, geci, și am plecat în cartierul Montmartre. Acolo, am urcat cu funicularul până în vârful dealului și am vizitat catedrala Sacré-Cœur (Inima sfântă a lui Iisus).

Construită între anii 1875-1914 în stil neobizantin, albă pe dinafară, cu vitralii roșii-albastre pe dinăuntru, catedrala a fost dedicată de papa Benedict al XVI-lea, pentru anul 2008, jubileului de 2000 de ani al Apostolului Pavel.

Am vizitat catedrala, am admirat vitraliile, am aprins lumânări, apoi am ieșit pe esplanadă și am admirat splendida panoramă a Parisului.

Montmartre. Place du Tertre - piata pictorilor

Am coborât apoi în Place du Tertre, piața pictorilor. Mulți își vindeau picturile făcute în atelier sau în natură. Destul de mulți făceau pe loc portrete, fie fidele, fie numai câte un profil negru pe fond alb (30 euro).

Montmartre. Cabaretul Moulin Rouge

Coborând în continuare am ajuns în Place Pigalle, unde mai erau vreo două ”fete” întârziate și o madamă care învârtea niște chei și invita bărbații singuri la ”distracție”. Apropo de vicii. Într-o zi, m-am așezat în metrou lângă un bărbat care stătea chiar pe scaunul de lângă ușă. Într-o stație a urcat un altul care i-a dat discret niște bani, ”vecinul” meu i-a dat un pliculeț cu ”marfă”, celălalt l-a luat rapid și a și coborât, în aceeași stație. La stația următoare a coborât și ”vecinul” meu, în timp ce în tren au tăbărât o mulțime de polițiști. S-au uitat ei cu atenție la fiecare călător, dar pasărea lor zburase chiar pe lângă ei!

Montmartre. Vitrina cu suveniruri specifice zonei

Mergând spre Moulin Rouge am trecut pe lângă o mulțime de sexy-shop-uri. Erau unul lângă altul, de o parte și de alta a bulevardului Clichy, etalând în vitrine cele mai ciudate obiecte, bibelouri și jucării cu caracter sexual. Între aceste mici magazine se aflau și câteva mici localuri unde se proiectau filme ”de profil”. Pe un vânt și un frig teribile am făcut câteva fotografii celebrului local Moulin Rouge apoi am fugit la metrou.

Cimitirul Pere Lachaise. Mormantul lui George Enescu

Metroul (de fapt metrourile) ne-a dus la cimitirul Père-Lachaise. Istoria acestui loc este veche, începând de prin secolul al XII-lea. În vremea regelui Ludovic al XIV-lea a aparținut duhovnicului acestuia, Père La Chaise, căruia i-a păstrat numele. Cimitir a devenit în 1804, în urma amenajării sale ca o grădină englezească, cu numeroși arbori, arbuști și plante, străbătută de alei largi, pietruite, străjuite de monumente funerare impunătoare, adevărate opere de artă. Frumusețea, grandoarea și importanța acestui cimitir, în care odihnesc numeroase personalități istorice, politice și artistice, au dus la declararea sa ca monument istoric în anul 1993.

Printre românii care odihnesc aici se numără Martha Bibescu, Ana, contesă de Noailles, actrița Elvira Popescu, sculptorul George Apostu, compozitorul George Enescu. La mormântul acestuia din urmă, am regretat că nu am cumpărat câteva flori de la florăria de lângă intrarea pe unde am pătruns noi în cimitir. Nu ne-am așteptat deloc să îl întâlnim, cimitirul este imens, nu poate fi străbătut fără o hartă.

Ne-au impresionat liniștea, curățenia și ordinea ce domneau și ne-am mai fi plimbat mult pe acolo, dar a început o ploaie îngrozitor de rece. Am fugit la metrou și pe la ora 15 eram înapoi la hotel. Culmea este că, atunci când am ajuns, soarele strălucea cu putere ( dar vântul tot bătea și frig tot era!). Am mâncat, ne-am odihnit o jumătate de oră și, la ora 16:00 am plecat să vizităm Cetatea Științei și Industriei, aflată exact în spatele hotelului.

Paris. Cetatea Stiintei si Tehnologiei

Am rămas uimiți de cât de grandios este acest edificiu și ce lucruri interesante am văzut. Multe le avem și noi acum. Cinema 3D, cum se truchează filmele pe calculator (luai, pe calculator, locul unui personaj dintr-o reclamă, apoi obțineai și o fotografie), fel de fel de programe de calculator și de mecanisme pentru a demonstra diferite teorii științifice – ”decibelii cântători”, teorema lui Pitagora, viteza sunetului etc.etc. Am ieșit din clădire și am văzut ”Geoda”, uriașă construcție quasi-sferică, cu multe fațete poligonale, ca o piatră prețioasă șlefuită în multe fațete sau ca un ochi de insectă. Se poate vedea acum și în București, la Cinema City AFI Cotroceni, și poate mai există și în alte părți pe la noi.

Paris. Cetatea Stiintei si Tehnologiei. Geoda

Am intrat înapoi și am vizitat acvariul, în jurul căruia a fost amenajat un restaurant. Am admirat acolo, pe lângă fel de fel de pești, arici de mare, stele de mare și o pisică-de-mare ce se tot agita pe fundul apei.

Două ore au trecut cât ai bate din palme. Am plecat la ora închiderii (18:00) cu regretul că nu am văzut tot și că nu am mai ajuns la Cetatea Muzicii. Afară ploua violent, adică era furtună, de nu puteai ține umbrela deschisă. Am mâncat de seară, apoi, cu regret, ne-am făcut bagajele, căci excursia noastră la Paris s-a terminat. Mâine dimineață ne luăm zborul spre casă.

Sâmbătă, 4 octombrie 2008

Azi a fost cea mai lungă și cea mai grea zi, fiindcă a fost o zi pierdută, de dimineață până seara, cu așteptările în diferitele etape ale plecării.

Dimineață ne-am trezit la 7:30 ca să putem să mâncăm, să strângem ce mai era de strâns (grosul bagajelor l-am făcut aseară). și să predăm bagajele la camera de bagaje la ora 8:30.

După ce am predat bagajele ne-am întors în cameră și ne-am întins până la ora 11:00, când am predat cheia la recepție.

De la ora 11:00 la ora 14:00 am așteptat în holul hotelului să vină autocarul, care ne-a dus la aeroport la ora 16:00.

De la ora 16:00 la 17:00 am așteptat să intrăm la cheking, apoi am așteptat până la 19:00 să intrăm în avion. La 19:20 (20:20 ora României) am decolat. La ora 23 (ora noastră) am ajuns la Otopeni, am așteptat vreo oră bagajele și, în sfârșit, după 00:00 am ajuns acasă.

Până când am mâncat și am despachetat s-a făcut ora 2:00, când am căzut în pat lați de oboseală.

Duminica viitoare începe Jurnalul de călătorie prin Viena

Jurnalul Zinei. Excursie la PARIS
Jurnalul Zinei. Excursie la PARIS

6 comentarii

  1. Cimitirul e inconjurat de o aura de legenda. E un fel de… metropola a celor care traiesc in memoria colectiva. 😊
    Moulin Rouge imi aminteste de copilarie. Am un unchi care, pe vremuri, mergea in fel si fel de delegatii externe si la un moment dat noi, copiii, am prins un crampei dintr-o discutie despre M.R. si-am inceput sa face fel si fel de scenarii despre ce se „intampla” acolo. Apoi am crescut si cand am inteles… ne-a pufnit râsul! Ce mare scofala era?! :)) Probabil, ca in vremea copilariei mele era „mare scofala”.

    Una langa alta, Irina si Andrei au avut vacanta frumoasa! 😊

    Saptamana frumoasa iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

  2. Am ajuns mai tarziu, dar a meritat vizita! Cred ca a fi pe strada pictorilor este minunat.
    Si poate ca a fost mai bine ca a-ti fost atunci. Cine stie cum vor evolua lucrurile de acum inainte. Oricum, sunt amintiri pretioase si minunate.
    Multumesc mult, draga Zina! O sa mai revin, sa le reiau in liniste!
    Weekend placut si un august frumos. ❤
    ps. Am deschis citatele azi. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mare dreptate ai! Chiar vorbeam cu ai mei că a fost bine că am călătorit de câte ori s-a putut. Nu știu dacă acum aș mai vizita Parisul, în condițiile actuale.

      Duminică frumoasă, dragă Suzana! ♥

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.