PARIS 2008 (6) Muzeul Luvru – Champs Elysees – Arcul de Triumf

Luvru. Piramida de sticla și metal de deasupra intrarii, vazuta din interior, de jos

Joi 2 octombrie 2008

Răsfoind niște reviste luate de la recepție am descoperit o reclamă de la Lidl, în care erau prezentate câteva articole de îmbrăcăminte bărbătești. Cum prețurile ni s-au părut acceptabile, ne-am propus să trecem pe acolo într-o zi. Azi a fost ziua aceea. Magazinul era pe o stradă apropiată de hotel, totuși nimeni de la recepție și nimeni de pe stradă nu a știut să ne îndrume. Ba chiar o cucoană mai în vârstă nu auzise de magazin și a spus că nu există așa ceva.

Am găsit Lidl exact după colțul unde întâlnisem cucoana! E drept că era un magazin mic, totuși avea firmă afară, e stradă. Era chiar și un indicator la colțul străzii. Am luat ce ne-a plăcut (mai ales o haină bej și câte o pereche de ghete din antilopă maro pentru Ionuț și pentru Andrei), am revenit la hotel și am lăsat cumpărăturile, apoi am pornit spre muzeul Luvru.

Castel fortificat construit de regele Philippe Auguste în 1190, Luvru a devenit reședință regală sub Carol al V-lea. Renovat și transformat sub mai mulți regi (Francisc I, Henri II, Henri IV,) este abandonat de Ludovic al XIV-lea, în favoarea reședinței de la Versailles.

În 1793 Luvru devine muzeu, azi fiind cel mai mare muzeu de artă și antichități din lume. Exponatele reprezintă civilizații antice – egipteană, etruscă, greacă, romană și altele – , artele creștinilor timpurii și ale islamului și arta din Evul mediu până în anul 1848.

Luvru. Sala tronului lui Henric al IV-lea, cu blazonul lui

Am fost foarte impresionată de acest palat-muzeu, de vastitatea lui, de felul cum a fost conservat, de exponatele pe care le-am văzut. Totul se găsește în muzeu sau în ghiduri, dar și aici  Louvre site des collections. Eu punctez doar câteva fugare impresii personale: Venus din Milo e o urâtă, cârnă și botoasă, iar Mona Lisa n-are niciun haz! Mi-au plăcut mult, în schimb, statuia lui Nike (Victoria) din Samothrake (chiar dacă nu are cap), statuia Dianei cu ciuta, vestigiile vechiului Luvru, sala cariatidelor (favorita lui Henric al IV-lea, ”Bunul rege Henric”) și apartamentul lui Napoleon al III-lea, construit și decorat în stil eclectic, ca și palatul Garnier, stil numit al doilea stil Empire.

Luvru. Apartamentul lui Napoleon III. Salonul de muzica

Am vizitat Luvrul ore și ore în șir, fără a reuși să vedem decât o mică parte din minunile de acolo. La prânz am coborât în holul central, am stat într-un colț întunecos pe o bancă de marmură, am mâncat ce luasem cu noi, iar eu m-am descălțat și mi-am lipit picioarele de marmura răcoroasă, adunând rezerve de rezistență pentru încă câteva ore de vizită. Când am terminat, am ieșit pe la Arcul de Triumf Carrousel, dedicat tot lui Napoleon, ca și Arcul de Triumf mult mai cunoscut, din Place de l’Etoile, numită mai nou Place Charles de Gaulle, către care ne conduce bulevardul Champs-Elysees.

Champs-Elysees

Pe marele și vestitul bulevard am trecut pe lângă o mulțime de magazine și hoteluri celebre, toate cu bodyguarzi cât casa pe lângă intrări, de exemplu Cartier, Naf-Naf, respectiv Marriot, Claridge (desigur, au fost mai multe). Prețurile sunt umilitoare pentru oamenii de rând. O poșetuță-plic din piele de crocodil, mov, era 8400 de euro, de exemplu. Așa că până la capătul bulevardului m-am dezgustat și nici nu m-am mai uitat la vitrine.

Arcul de Triumf din Place de l'Etoile

La Arcul de Triumf ne-am așezat puțin pe o bancă. Imediat s-a apropiat de noi o tânără în port popular mixt, jumătate românesc, jumătate maghiar. M-a interpelat cu ”Do you speak english?” vânturând un cartonaș pe care scria ceva, probabil vreo mare suferință pe care o avea… La răspunsul meu ”Nu, dar știu românește!” a zis scurt ”Haoleu!” și a luat-o la fugă. Tovarășul meu s-a dus să viziteze Arcul de Triumf și a ajuns sus urcând o mulțime de scări. Eu am rămas pe bancă, să-mi odihnesc piciorușele trudite. Nici prin gând nu mi-a trecut să urc scările alea, dar pe urmă mi-a părut rău…

Osteniți, am revenit la hotel, bucuroși că ne luaserăm mâncare cu o zi înainte și n-a mai trebuit să intrăm prin magazine. A fost tare bine că am mers direct sus și am putut să-mi oblojesc picioarele cât mai repede. A fost bine și că am avut chicineta aia cu de toate, și că ne-am ușurat viața cumpărând cardul Paris Visite valabil pe toate liniile si mijloacele de transport urban, și că am cumpărat cardul Paris Museum Pass (de care am uitat să scriu de la început). El ne-a scutit de multe cozi la bilete la muzee și monumente și ne-a dat prioritate la intrare în majoritatea acestora. Să trăiască cei care ne-au învățat să îl luăm!

Urmarea: duminica viitoare

8 comentarii

  1. In muzee precum Luvru (foarte mari, adica) nu prea am rabdare – la un moment dat interesul meu devine mai mult de „fatzada”. 😊 Sunt asa multe de vazut! As vrea sa le vad, dar obosesc stand prea mult in picioare si daca mai e si aglomerat…
    Champ-Elysee e fascinanta (pentru mine); fac abstractie de vitrinele stralucitoare (genti din piele de crocodil! unii habar n-au ce piele e daca nu scrie pe eticheta, sau nu le pasa – pentru ei pretul cat mai mare e baza).
    Cand Irina a ajuns la hotel am rasuflat si eu usurata (m-am imaginat trantindu-ma pe pat pe diagonala!), de parca m-as fi plimbat alaturi de ei! :))

    Duminica frumoasa iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mare lucru să empatizezi așa cu cineva! :)) Sper că n-ai simțit și usturimile din tălpi! Le pomenesc mereu fiindcă am pielea de pe tălpi foarte subțire și fiecare călătorie de genul ăsta a fost însoțită, fără excepție, de bășici cu sânge, orice protecție sau încălțăminte aș fi purtat. Singurele încălțări prielnice au fost niște sandale de pânză ieftine, cumpărate la Barcelona exact din acest motiv. Dar n-am ajuns încă cu povestirea acolo. 🙂
      Săptămână excelentă, dragă Diana! ♥

      Apreciază

  2. Cea mai frumoasa osteneala posibila. 🙂 Cred ca este coplesitor-obositor sa vezi un astfel de muzeu. Poate asa, pe picaturi, vreo doua saptamani, zi de zi. O densitate de arta mi se pare coplesitoare, chiar in muzee mai mici. Banuiesc ca a fost spectaculos si nepretuit.
    In prima imagine este acea piramida care se vede prin poze? Asa mi se pare.
    Multumesc pentru aceasta poarta spre frumuseti speciale, draga Zina!
    O saptamana frumoasa sa ai! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mă bucur că ai întrebat! Da, este piramida de sticlă, văzută dinăuntru, de jos, din holul mare al muzeului. Nu știu ce schimbări a făcut wordpress, dar nu mai apar explicațiile la fotografii, deși eu le scriu de fiecare dată. Am schimbat și tema de vreo două ori, dar degeaba.
      Suzana, mă bucur că apreciezi aceste articole. Pentru mine sunt un prilej de a-mi aminti pe îndelete și de a spera că, poate, … nici nu îndrăznesc să spun. ☺

      Să ai și tu o săptămână frumoasă, draga mea! ♥

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.