PARIS 2008 (2) Versailles

Duminică, 28 septembrie 2008

Ne trezim la 06:45, după ce ne-am trezit întâi la 05:45, fiindcă am uitat să setăm telefoanele la ora locală. Luăm un mic dejun franțuzesc (croasante, cafea, suc de fructe) cu mici îmbunătățiri pentru turiștii români (pâine, unt, cutiuțe mici cu brânză pentru tartine, mici bucățele de șvaițer preambalate, cutiuțe cu gem și cu miere; nimic de carne, nici ouă, și așa a fost toată săptămâna).

Adăugat mai târziu. Ca să termin cu capitolul ”mâncare”, voi descrie felul în care am mâncat tot sejurul. Am venit la Paris cu banii relativ numărați, ca să vedem muzeele și alte atracții turistice, nu restaurantele. Mâncarea este scumpă la Paris, așa că am recurs la următoarea schemă: am cumpărat mezeluri și altele necesare confecționării unor sendviciuri mari și bune, fructe și sticle mici de apă plată. Le-am luat cu noi dimineața și le-am mâncat la prânz pe unde ne aflam, căci veneam înapoi la hotel numai pe seară. Atunci cumpăram de la magazinele din jurul hotelului mâncare gata preparată și congelată (supe, ciorbe, lasagna etc.). La hotel încălzeam mâncarea la cuptorul cu microunde și așa aveam și o masă caldă pe zi. În oraș am adăugat la sendviciuri sucuri și dulciuri (faimoasele clătite franțuzești, gofre cu toppinguri de ciocolată sau de fructe și chiar înghețată). În 2012 nu am mai luat nici micul dejun al hotelului, am mâncat ”acasă”, ieșind mult mai ieftin. Pentru o persoană, micul dejun ar fi costat 7,5 euro. Un menu modest de prânz, la un local fără pretenții, ar fi costat 10-15 euro de persoană. Adăugând o masă frugală de seară, acasă, ar fi fost minimum 25 de euro de persoană, adică 75 de euro pentru toți trei, pe zi. În condițiile descrise mai sus, cu acești bani am cumpărat mâncare pentru trei zile.

La 07:15 pornim la drum. Trebuie să traversăm Parisul de la extrema nord-estică, unde se află hotelul, la cea sud-vestică. De aici vom ieși din oraș și vom ajunge în orașul Versailles, la 17 km distanță de centrul Parisului. Pentru asta mergem cu două metrouri, apoi cu un RER – tren electric de suprafață și subteran. Ne descurcăm perfect, sărim dintr-un mijloc de transport în altul și ajungem cu bine la destinație.

La palatul Versailles, însă, stăm la coadă la bilete cam 45 de minute, în plin soare. În 2012 am fost mai orientați. Am luat bilete de la o agenție de vizavi de gară. Complete, 27 euro bucata, ne-au asigurat intrare prioritară și nu am mai așteptat deloc. Și apropo de costuri, totul este mai scump de 2-3-4 ori decât în 2008. Luăm bilete complete, pentru întregul palat, grădini, Marele și Micul Trianon. La Versailles, reședință regală reconstruită la comanda regelui Ludovic al XIV-lea,  sunt cel puțin patru mari lucruri de văzut: – palatul Versailles; – parcul sau grădinile; – palatul Marele Trianon; – castelul Micul Trianon. Le-am văzut numai pe primele trei, se va vedea de ce.

Versailles. Fantana Niobeei

Mergem întâi în grădini, fiindcă se apropia ora când se dădea drumul la jocurile de apă de la fântâni și la muzică, preclasică sau baroc (”spectacolul” durează numai o oră). Fiecare zonă are un nume; un dreptunghi uriaș de gazon poartă numele de ”Covorul” – Le Tapis. Ne plimbăm pe aleile grădinii – de fapt un parc uriaș – și admirăm fântânile mărețe de pe aleea principală, fântâna Niobeei și fântâna lui Neptun, dar și fântânile și sculpturile aflate la fiecare răscruce de alei, fie ele mari sau mici. Într-o parte se află oranjeria, ”sera” de portocali, un spațiu neacoperit, dar situat la un nivel inferior palatului și parcului astfel încât este ferit de curenții de aer și expus la soare, lângă un lac care asigură umiditatea aerului, pentru portocalii cultivați și astăzi, în hârdaie uriașe.

Aleile sunt străjuite de ”ziduri” de copaci, tunși perfect, aerul este excepțional de plăcut, bine mirositor și răcoros – când nu ne aflăm în plin soare. Ne răsfățăm cu o înghețată la un chioșc numit ”La Buvette du Dauphin”, iar eu mă străduiesc să atrag o pisică ce lenevește la soare într-un cuib de frunze uscate. Nu vine și ne vedem de drum. Pe alei e multă lume, mulți se plimbă pe picioarele lor, câțiva au închiriat niște mașinuțe ca de golf și stau măreți la volan!

Revenim la palat și îl vizităm. Arhitectura este impresionantă. Inițial, pe locul palatului s-a aflat o cabană de vânătoare, construită la cererea regelui Ludovic al XIII-lea. Mai târziu, același rege avea să înceapă lucrări de extindere, transformând cabana în castel de vânătoare. Ludovic al XIV-lea îndrăgește castelul, modifică, extinde și decorează atât castelul, devenit palat, cât și parcul. Lucrările sunt conduse de faimoșii arhitecți Le Brun, Le Notre și Le Vau, fiind continuate de Jules Mansart, apoi Robert de Cotte și, în sfârșit, Ange-Jacques Gabriel.

Versailles. Sala Oglinzilor

Astăzi însă, palatul este despuiat de mobile, covoare, bibelouri… În schimb este pocit cu o expoziție hidoasă de personaje sau vietăți făcute ca niște uriașe baloane colorate și strălucitoare – spre exemplu Michael Jackson și maimuțoiul său preferat, Bubbles, creveții uriași atârnați paralel cu niște candelabre etc. În sala de muzică se află numai un clavecin, un scaun și o măsuță sub oglindă. În mai toate așa-zisele cabinete sunt colecții de scaune desperecheate și câte un fotoliu-două, care aliniate la perete, care puse în mijlocul camerei.. Toate mobilele, câte sunt ele, sunt plasate pe parchetul gol. În faimoasa galerie a oglinzilor nu există absolut nicio mobilă, noroc că goliciunea parchetului e atenuată de splendoarea oglinzilor ce acoperă pereții de sus până jos și de strălucirea bogatelor candelabre de cristal. Arată superb și intrarea în capela regală, păcat că nu se poate vizita, ca și multe alte locuri (deși avem bilete de ”Grand Tour”; mă întreb ce li se arată celor care au bilete de ”Petit Tour”…). Oricum, cea mai mare surpriză a fost descoperirea unei toalete de secol XX-XXI (adică WC public) plasată într-o uriașă coloană dintr-un salon al palatului.

Versailles. Minicar

După ce am vizitat palatul, am așteptat zeci de minute la o coadă considerabilă și am luat mini-trenul (ceva cam ca mini-carele de pe litoral, dar mult mai elegant) către palatul Marele Trianon.

Versailles. Marele Trianon

Palatul a fost locuit de două amante ale Regelui-Soare, madame de Montespan și madame de Maintenon, dar și de Napoleon I și de Charles de Gaulle, fiecare la vremea sa, desigur. În interior, Marele Trianon este și mai despuiat, jerpelit, învechit decât palatul Versailles, iar grădina incomparabil mai modestă. O încăpere demnă de remarcat este aceea a obiectelor din malahit – masă, vază uriașă, candelabru pe picior, toate daruri ale țarului Alexandru I pentru Napoleon Bonaparte. Verdele lor închis se află într-un frumos contrast cu draperiile și tapiseria mobilei, de culoare magenta.

Versailles. In Marele Trianon

Exteriorul palatului este, însă, minunat, predomină coloanele și plăcile de marmură roz, printre care se află marmură de alte culori. Pe soclul unei astfel de coloane, la umbra ei, ne mâncăm sendviciurile și fructele și ne bem apa, sub privirile unor invidioși care nu fuseseră la fel de prevăzători ca noi. Sau poate nu sunt invidioși, ci doar vor să vadă ce facem cu șervețelele rămase. Ce să facem, le punem în pungă, iar punga în geanta ”de călătorie”, de unde va ieși abia când vom ajunge la hotel, spre a lua calea coșului de gunoi.

Mini-trenul este gen hop on-hop off: cobori unde vrei, vizitezi și pleci mai departe cu altul, în baza aceluiași bilet. Sărim și noi într-unul, trecem pe lângă Micul Trianon (mic castel a cărui ultimă ocupantă a fost regina Maria Antoaneta, soția regelui Ludovic al XVI-lea), dar nu mai coborâm, suntem prea obosiți și prea topiți de acest soare surprinzător. Mai vedem din mers Marele Canal, construit de Le Notre, vitele de la ferma Mariei Antoaneta, revenim la palat și de aici pornim pe drumul spre hotel. Am plecat dimineață la 07:15 și am ajuns înapoi la 19:15.

Adăugat mai târziu. Apropo de soare. Prima și ultima zi au fost pierdute pentru vizitele la obiectivele turistice, fiind destinate sosirii respectiv plecării. Din cele șase zile pline destinate vizitelor, în patru a plouat sau a fost foarte frig ori și una și alta. În două zile parcă a fost alt anotimp, a fost soare și cald de dimineață până seara. Au fost exact zilele pe care le-am petrecut aproape în totalitate afară, ziua vizitei la Versailles și ziua vizitei la Disneyland. Eu chiar cred că, cineva, acolo sus, ne-a iubit!

Urmarea: duminica viitoare

4 comentarii

  1. Sa fii convinsa ca asa a fost! Atunci au fost anumite impresii. La urmatoarea vizita sper sa fie si mai frumoase!
    Asa, spre binele nostru… Banuiesc ca totul a fost impresionant. Genul de spatii care iti taie respiratia la propriu.
    Multumesc mult pentru aceste amintiri pline de substanta, draga Zina!
    Sanatate si o saptamana frumoasa! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu cred că va mai fi o a treia vizită… Va trebui să ne ajungă amintirile adunate în două vizite. ☺

      Săptămână frumoasă și ție, dragă Suzana! Sănătate și numai bine!

      Apreciază

  2. Vremea, la Paris, e destul de capricioasa in cam toate anotimpurile.
    Tot ce „ține” de Paris ma duce cu gandul la romanele lui Al. Dumas. Ii vad pe cei patru muschetari, in special, mai peste tot. 😊
    Cred ca la Paris e fain sa stam mai mult timp, sa-i „luam pulsul” asa cum se cuvine. Cozile – la orice – ma seaca, si prefer sa renunt decat sa ma plictisesc la coada.
    Una peste alta, cei trei protagonisti au petrecut zile frumoase. Imi place obiectivitatea Irinei. 😊

    Saptamana minunata iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciază

    1. Muschetari n-ai să vezi defel! :)) În schimb, anumiți compatrioți de-ai noștri, deghizați în africani, arabi, spanioli, unguri…

      Săptămână minunață, și ție dragă Diana!♥

      Apreciază

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.