GRECIA 2007 (5) La Sfânta Ecaterina – Sfântul Nectarie – Sfântul Dimitrie

Manastirea Sfantul Nectarie

9 noiembrie 2007

Ora 5:00. Mă trezesc, mă spăl și mă îmbrac repede, ca să aibă timp și Anatolie și Mariela să facă același lucru și la 6 să fim la recepție. O felicit pe Mariela încă o dată cu ocazia zilei ei de naștere (cadoul i l-am oferit aseară).

Coborâm, luăm mâncarea la pachet și pornim la drum. Înainte de asta, am ieșit pe balcon și mi-am luat la revedere de la mare, de la cer, de la tot locul ăsta care mi-a plăcut nespus de mult. Este încă noapte și cerul e plin de stele care parcă strălucesc mai tare ca în România.

Pornim cu autocarul spre mânăstirea Sfântul Nectarie, vindecătorul de boli. Ajungem și facem o lungă și frumoasă plimbare, eu, Anatolie și Mariela. Tovarășii noștri de drum s-au dus glonț la vânzătorii ambulanți, apoi la biserică, la slujbă.

Trecem pe lângă un deal în care sunt săpate grote, căsuțe și bisericuțe. Aici se refugiau locuitorii din Aegina atunci când erau atacați de pirații turci.

Aflând aseară că tovarășii mei de drum au fost și la o mănăstire închinată Sfintei Ecaterina, am regretat că nu m-am dus cu ei. Bunica lui Andrei, la care am ținut enorm (și ea la mine), purta numele sfintei, dar mă mai leagă încă trei-patru lucruri de acest nume. Și iată că am acum surpriza de a ajunge chiar la această mănăstire! Mică, văruită în alb, cu ferestre albastru deschis, plină de flori multicolore și de jur împrejur și în curticica interioară.  În biserică, ne închinăm și luăm ”binecuvântare” (o prăjiturică din aluat de corăbioară, dar fără zahăr pudră, o bucățică de rahat, un păhărel cu cafea și unul cu apă). Asta găsești în toate mănăstirile și este bine să iei.

Trecem la mănăstirea Sf. Nectarie, întâi la cea veche, apoi la cea nouă. La moaștele sfântului m-am rugat pentru sănătatea fiecăruia din familie și dintre prieteni și pentru sănătatea mea.

Plecați de la mănăstire, mâncăm și mă schimb cu haine mai subțiri, căci este foarte cald, deși ora este numai 09:15. La ora 11 vom pleca spre port, să luăm iar feribotul.

Pornim spre port, străbatem din nou tot orașul și, când să zicem ”hop!”, circulația este deviată. La hramul Sf. Nectarie fuseseră și primul ministru al Greciei și o ceată de arhierei care încurcaseră circulația și umpluseră portul de poliție. Cu chiu, cu vai, întoarcem autocarul pe o stradă, desigur, îngustă (n-am văzut nicăieri niciuna lată). Mergem spre celălalt capăt al portului (noroc că nu e prea mare) și, în fine, ne îmbarcăm pe feribot.

Intrăm întâi într-un salon, dar fiind soare și cald, majoritatea călătorilor ies pe punte. Ies și eu și urc pe puntea cea mai de sus. Deasupra este numai cerul, de jur împrejur, marea, prietenoasă. Oriunde îmi întorc privirea zăresc munți la orizont. Pe măsură ce ne apropiem de Pireu (cam după o oră), înălțimea lor scade, reducându-i la anvergura  unor dealuri. Pescărușii zboară la jumătate de metru distanță pe lângă punte, ca să capete de mâncare de la oameni.

Ajungem în portul Pireu și pornim spre Paralia Katerini. Ne apropiem tot mai mult de casă și ne depărtăm tot mai mult de insula Aegina. Îmi vine să plâng, cum a plâns Ionuț când s-a terminat prima piesă pe care a văzut-o el la teatru, ”Vrăjitorul din Oz”. Avea vreo trei-patru ani și îngâna printre suspine: ”De ce s-a terminat? Nu vreau să se termine!”

În mica pauză de la Passiakos, Anatolie ne-a tratat, pe mine și pe Mariela, cu akanes si korambides, adică rahat cu alune de pădure și corăbioare cu migdale, mai bune decât oricare pe care le-am mâncat până atunci.

După vreo două sute de kilometri oprim la o autoservire și mâncăm. Prețurile sunt tot atât de piperate cât sunt chiftelele cu cartofi copți pe care le mănânc. La drum, mai departe. Oprim pentru câteva minute la Monumentul lui Leonidas, la Termopile. Pornim mai departe.

E întuneric și sunt obosită, așa că nu mai remarc nimic pe drum, până ajungem la Paralia Katerini. Ne cazăm la același hotel unde am stat la venire, Olympos. Anatolie și Mariela pleacă cu compania la restaurant, eu fac duș și țuști în pătuț. S-a terminat penultima zi a pelerinajului în Grecia.

10 noiembrie 2007

Azi pornim către casă. Vom ajunge abia mâine. Ne trezim la ora 6, luăm un mic dejun gustos și mă duc, pe o ploaie torențială și un vânt înghețat, să îmi iau la revedere de la mare. Plecăm spre Salonic.

În port, revedem Turnul Alb, simbolul iconic al orașului Salonic, așa cum Atheneul este simbolul Bucureștilor. Se spune că aici îi închideau turcii cotropitori pe greci. Îi torturau noaptea cu cruzime, până când sângele victimelor trecea prin pereți și se vedea la exterior. Atunci, turcii puneau să fie văruit turnul, care apărea ziua de un alb proaspăt.

Urcăm spre impunătoarea catedrală Sfântul Dimitrie. În drum, oprim într-un mic magazin plin de suveniruri. După închinarea la catedrală merg cu Mariela în bazar – plin de lucruri turcești ieftine, dar… Pe drum nu se prea văd motociclete, dar pe ploaie și pe frig, e și greu. Pe la ora 14 ne readunăm și pornim din nou la drum.

Mergem noi ce mergem, până când oprim la un magazin Lidl. Mărfurile sunt cu puțin mai ieftine decât în România. Nu văd sensul să mă car din Grecia cu șampon Panthene, de care nici nu folosesc, așa cum nu am văzut sensul să cumpăr din bazar chiloți exact ca ăia din Piața Moghioroș.

Pornim mai departe. Este deja întuneric când ajungem la granița eleno-bulgară. Acum,  iată-ne la duty free. Aici marfă, nene! Dar și prețuri!

Trecem la bulgari, mergem ce mergem și ajungem la un magazin unde se găsea ulei de măsline ieftin, chipurile. Eu nu cobor și aflu de la cele care vin din magazin că, de fapt, nu este prea ieftin – cam 140 lei litrul (banii din 2007!), iar în România găsiseră și cu 135 lei litrul. Bulgarii primeau și lei, dar echivalau 1 euro cu 40 RON, în timp ce în țară cursul era cam 1 euro/35 RON.

Continuăm călătoria. Bulgaria este acoperită de zăpadă, nu în strat gros, dar o pătură continuă, pe tot parcursul. În apropiere de Ruse, zăpada dispare. Chiar înainte de graniță mergem la un WC public, murdar, fără hârtie igienică, fără apă caldă la chiuvete. Plătim, totuși, taxă de 20 eurocenți.

În România se cunoaște că a plouat mult, dar este mai cald și atmosfera este liniștită. Ajunși în București, în zori de zi, la locul de unde porniserăm în călătorie mă așteaptă Andrei. Îmi iau la revedere cu mulțumiri de la Anatolie și Mariela, îi salut pe tovarășii de drum și plec acasă. Iasu!

Jurnal. Prima pagina Grecia 2007

6 gânduri despre „GRECIA 2007 (5) La Sfânta Ecaterina – Sfântul Nectarie – Sfântul Dimitrie

  1. Cred ca adunand si scazand, Irina a avut o excursie minunata: placutul si frumosul au fost mai multe decat „antonimele” lor. 😊
    Ideea unui jurnal de calatorie este una minunata! Niciodata nu mi-a dat prin gand sa tin unul.
    Iti multumesc ca m-ai purtat prin Grecia alaturi de Irina.

    Duminica minunata iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ce e frumos abia acum urmează! Irina te va mai duce în niște călătorii, una mai captivantă decât alta.

      Să ai o duminică minunată și o săptămână ușoară, dragă Diana! ♥

      Apreciat de 1 persoană

  2. Frumoasa continuarea! Cine stie daca vom vedea pe viu astfel de locuri, asa ca e bine si asa! 🙂
    Multumesc, draga Zina! Seara frumoasa si o saptamana cu spor! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Experiența m-a convins că nu aduce anul ce aduce ceasul, dragă Suzana!

      O săptămână cât mai bună să ai! ♥

      Apreciază

  3. E o relatare convingatoare.
    Felicitari!

    P.s.
    Acum, ca se reia turismul, poate dau si eu o fuga pana la Termopile. Poate ajung si la Maraton…

    Apreciat de 1 persoană

    1. 🙂 Oriunde te-ai duce în Grecia, ai ce vedea!

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close