CÂINI ȘI PISICI (1)

Dolly
Dolly

De-a lungul vremii, din casa Irinei și a lui Andrei nu au lipsit animăluțele de companie, de fapt adevărați membri ai familiei.

Primul a fost Billy zis Bilă. Un caniș alb, zăpăcit din cale-afară. O colegă a Irinei o avea pe mama lui și, când a făcut pui, i-a oferit unul Irinei. Fără a avea nici cea mai mică idee despre particularitățile rasei și, în general, ce obligații ai când iei un câine, Irina și Andrei l-au adoptat cu entuziasm.

La început totul a părut feeric. Erau în sesiune și stăteau acasă mai tot timpul. Bill se bucura de prezența lor, îl scoteau la plimbare și se jucau cu el. Necazul a fost după sesiune. Și Irina și Andrei lipseau aproape toată ziua de acasă. În același timp, lui Bill îi creșteau dinții… Au aflat asta o pereche de pantofi ai Irinei, un colț al plăpumii, un colț al covorului. Bill a fost mutat în baie pentru timpul în care cei doi lipseau de acasă. S-a apucat băiatul de tocul ușii și l-a sculptat în legea lui. Asta nu ar fi fost nimic, dar necazul este că lătra de dimineață până seara, spre disperarea vecinilor. Mai ales că unii erau pensionari și stăteau tot timpul acasă… A trebuit să-i caute o familie care să aibă pe cineva acasă tot timpul și l-a luat o familie de pensionari care nu se despărțeau de el nicio clipă, de drag ce le era.

Dandy a fost o corcitură mică și creață, cu păr negru-sur, cu breton și cu excepționala calitate de a zâmbi și a-și arăta dințișori albi de star hollywoodian. Cumințel, dormea toată ziua până veneau ai lui de la muncă. N-a stricat nimic, n-a ros nimic. Era drăgăstos și nostim. A fost tare comică o scenă. Seara, Irina venea de la muncă mai devreme, Andrei mai târziu. Când venea Andrei, Dandy sărea ca o furtună și îl întâmpina la ușă. Într-o seară rece de iarnă (rece afară, rece în casă), Irina, în fotoliu, la televizor, și-a luat un păhărel de vișinată din damigeană (ei o făceau). Au picat și câteva vișine. A mâncat una, două, când, a mai venit un client la vișine: Dandy. Cerea atât de frumos, încât Irina nu a rezistat și i-a dat vreo două vișine. Atât a fost destul. Cățelul s-a urcat pe canapea, unde dormea el, și a picat ca răpus. A sosit Andrei. Mirat că nu îl întâmpină Dandy, a năvălit în living. Dandy a ridicat capul, apoi l-a lăsat să cadă la loc pe canapea.

”- Ce e cu Dandy, ce are? E bolnav?!

– Nu e bolnav, e beat!!!” și Irina i-a povestit lui Andrei cum stăteau lucrurile.

De atunci, când îi mirosea a alcool, Dandy ocolea masa de departe, aruncând spre ea priviri suspicioase.

A urmat iubirea lor cea mare, Dolly. Ionuț avea câțiva ani, pe Dandy nu îl mai aveau și s-au gândit că băiatului i-ar prinde bine un tovarăș de joacă. Într-o frumoasă duminică de septembrie, Irina și Andrei au pornit  spre târgul de animale de la Obor. Gândul lor era să ia un pui de doberman… Câini frumoși, deștepți, buni și de joacă, și de pază…

Puii de doberman erau cei mai scumpi (la preț) dintre toți. Irinei i-a plăcut un pui de dalmațian, dar nu prea i-a plăcut lui Andrei, mai ales că era fată și ei voiau un băiat. Au mai văzut fel și fel de cățeluși, dar… nu i-a tras inima spre niciunul. Dezamăgiți, au dat să plece, când au văzut lângă zid o femeie foarte modest îmbrăcată, cu o cutie de pantofi în brațe. Curioasă, Irina l-a tras pe Andrei după ea.

În cutie erau doi pui de teckel. Fiecare era atât de mare încât să încapă într-o mână de femeie. Amândoi erau bej, dar unul avea blana înspicată cu negru, pe când celălalt era bej-auriu uniform. Irinei i-a plăcut acesta din urmă. L-a luat și l-a strâns ușor în brațe, iar puiul a lins-o imediat pe gât. Chimia funcționase, Andrei a înțeles și s-a pregătit să plătească. Tocmai atunci, Irina a întors puiul cu burtica în sus și a constatat că e fată…

– Aaa, e fetiță… Ziceam să luăm un băiat… a spus Irina dezamăgită.

– Tu hotărăști, i-a zis Andrei.

Irina a stat puțin în cumpănă, apoi:

– Ia uite… Ce dacă e fată, fetele nu trebuie să aibă și ele noroc? Eu nu sunt fată?! și a strâns-o hotărâtă la piept pe aceea care avea să fie Dolly.

Au plecat tare încântați, cu Dolly în brațe. În mașină, Irina a descoperit că mititica era plină de purici și a și pornit la vânătoare. Acasă, isteața și-a văzut imaginea într-o oglindă și a făcut imediat pipi pe ea, apoi a început să latre la ”celălalt cățel”.

8 gânduri despre „CÂINI ȘI PISICI (1)

  1. Ce de-a amintiri despre animalute ai! Eu imi aduc aminte ca prin ceata de cateii de la bunici si
    de niste iepurasi gri si pufosi. In rest gainuse si cocosei! 🙂

    O saptamana faina, draga Zina, alaturi de suflete dragi! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Le-am iubit și le iubesc foarte mult! m-am atașat de ele ca de niște copii și, cum nu uit copiii, nu uit nici animăluțele.

      Săptămână faină și ție, dragă Suzana! ♥

      Apreciază

  2. Ce amintiri frumoase, despre prietenii necuvântători! Fiecare lasă în sufletul omului care i-a îngrijit atât de frumoase amintiri!
    Abia aștept să ne povestiți mai multe despre Teckel. Sunt topit după acești „cârnăciori” cu ochi! Să ne puneți și poze! 😀
    Multă sănătate și numai bine, doamna Zina! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și pentru noi, Teckelul a rămas rasa supremă!

      Sănătate și numai bine și vouă, Alex!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ce povesti duioase! Mai vreau! ❤️
    Am si „povestile mele” cu sufletele blanoase si/sau deloc blanoase, dar imi place sa le ascult si pe ale altora.

    Saptamana minunata iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciază

    1. Diana, scuză-mă pentru întârzierea răspunsului, dar abia azi a apărut acest comentariu, la o săptămână după ce l-ai trimis. Minunile internetului…
      După cum ai văzut, poveștile au continuat și vor mai continua cu încă un episod, cunoscut în parte de cititorii mei mai vechi, între care te numeri la loc de cinste!

      Sănătate și numai bine, draga mea!

      Apreciază

  4. Pets are such an important part of life, we’d be lost without our furry family.

    Apreciat de 1 persoană

    1. I agree with you, Brian!
      I believe what Anatole France said: „Until you love an animal, a part of your soul is asleep.”

      Apreciat de 1 persoană

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close