CATEDRA DE BIOLOGIE LA ȚARĂ (1)

”Practica agricolă”
”Practica agricolă”

Și a venit toamna. De fapt, sfârșitul verii. Plină de speranțe, Irina și-a depus dosarul pentru suplinire pe o catedră de biologie în București. Aflând că degeaba își face speranțe, a depus actele și la județul Ilfov. A obținut o catedră într-o comună la 25 de kilometri de București. Transportul era greoi, cu un tramvai până la capăt – vreo 30 de minute, apoi o stație cu alt tramvai până la capătul autobuzului care trecea prin acea comună, un drum cu acest autobuz de 30-45 de minute și o stradă de parcurs de la stație la școală.
Prima zi de școală a început cu o surpriză. Emoționați și agitați de schimbare, Irina și Andrei nu au dormit toată noaptea din ajun. A doua zi de dimineață s-au trezit prea târziu ca să prindă rata. Andrei a dat fuga la un coleg care stătea nu departe, a împrumutat mașina de la el și a dus-o pe Irina la școală. Acolo, la ora opt fără câteva minute, nu era nimeni în afară de femeia de serviciu. Irina a rămas să aștepte în curte, Andrei a fugit înapoi, la serviciu.
După vreo oră a venit directorul școlii, profesor de matematică, localnic, căsătorit cu o educatoare de la grădinița din comună și tată a doi copii. A râs când a aflat de când venise Irina și i-a spus că, până când încep cursurile cu elevii, programul este mai relaxat. Până la sosirea colegilor, a informat-o pe Irina că se și împărțiseră orele de biologie în catedră, între cele două profesoare titulare ale școlii și profesoara suplinitoare, adică ea.
Aceasta a fost, de fapt surpriza cea mare a zilei. Pe cât de bucuroasă fusese Irina că va preda biologia, pe atât de dezumflată era acum: catedra ei era compusă din patru ore de biologie și 16 ore de agricultură! A priceput din zbor că asta era soarta ultimului venit și a suplinitorului: strânge din dinți și primește ce i se dă.
Încet-încet, au sosit cadrele didactice ale școlii. Întâi localnicii, apoi, în grup mare, bucureștenii veniți cu rata. Irina a făcut cunoștință cu cele două colege profesoare de biologie, amândouă din București, una de vreo 45-50 de ani, profesoară cu gradul I, șefa catedrei, cealaltă de vreo 35 de ani, profesoară cu gradul II. De ochii lumii, luase fiecare dintre ele câte două ore de agricultură, restul de 18 fiind de biologie.
Cele două săptămâni dinaintea începerii cursurilor au trecut foarte repede. Irina a primit programele de biologie și de agricultură, și-a făcut planificările și, în prima zi de cursuri, le-a prezentat directorului. El a făcut ochii mari, căci erau profesori care nu mai prezentaseră o planificare de ani de zile…
După ce au început cu adevărat cursurile (pe la sfârșitul lui octombrie, până atunci au avut ”practica agricolă”), în scurt timp, Irina a aflat că, la biologie, primise cea mai indisciplinată și mai numeroasă clasă a VIII-a și cea mai slabă clasă a VI-a.
În foarte scurt timp elevii din clasa a VIII-a au îndrăgit-o și s-au purtat foarte frumos. Ea era pasionată de munca ei și ei au simțit asta. Le explica fiecare termen nou cu multă răbdare (studiau ecologia în clasa a VIII-a și erau mulți termeni de care nu auziseră nici profesorii mai vechi). Făcea cu ei fel de fel de experiențe, le aducea fel de fel de reviste și fotografii pe temele respective, iar când a descoperit că școala avea un epiproiector, ea i-a făcut inaugurarea, deși stătea în biroul directorului de câțiva ani. Elevii au apreciat în sinea lor tot ce făcea ea și și-au schimbat rapid comportamentul. Lecțiile erau interesante și ei erau avizi de cunoaștere, așa că nu au mai existat cazuri de indisciplină, de râsete sau bătăi în timpul orei, așa cum existaseră în primele două-trei săptămâni.
Cu copiii din clasa a VI-a a fost și mai ușor. Nu erau ei prea buni la carte, unii nu știau nici să scrie corect, dar la clasa a VI-a se studia zoologia. Copiilor le plac animalele, sunt interesați de ele. Dintre toate disciplinele biologice, Irinei zoologia îi plăcuse cel mai mult, așa că pasiunea ei și interesul copiilor au făcut să meargă lucrurile bine și aici.
Cu agricultura lucrurile stăteau cam așa: iarna, elevii învățau teorie. Irina învăța din manualele respective, se mai documenta și din alte surse și le preda copiilor noțiuni generale de agricultură, zootehnie etc. Adevărul este că nu îi plăceau nici ei, nici lor.
Primăvara, vara și toamna, elevii făceau practică agricolă. Înainte de a explica în ce consta aceasta, trebuie să menționez un fenomen specific primăverii și toamnei. În acest anotimp, noroiul de pe strada parcursă de la statia de autobuz la școală era atât de mare, încât femeia de serviciu aștepta profesorii la poartă cu un măturoi pe care îl curăța într-o găleată și cu care le dădea jos noroiul de pe încălțăminte.

Primăvara, copiii săpau, semănau, plantau, udau, recoltau diferite legume și zarzavaturi în marea grădină a școlii. Roadele recoltate le împărțeau directorul școlii și încă vreo doi-trei profesori localnici, bucuroși să ducă acasă dovlecei, ardei gras, roșii, cartofi și câte și mai câte, muncite de alții. Pe hârtie se afirma că produsele au fost vândute și se depuneau pentru ele sume derizorii.
Vara se mergea și pe câmpul CAP-ului, la strâns de spice în urma secerătorii și era vai de picioarele copiilor și cadrelor, fiindcă tulpinile de pe miriște tăiau ca niște cuțite.
Toamna era și mai teribil. În primele săptămână de școală, copiii și cadrele mergeau la recoltarea sfeclei furajere, niște sfecle cât niște mingi de fotbal, dar mult mai grele, scoase cu mare efort din pământ și aruncate cu și mai mare efort în camioane. Dacă nu erau la sfeclă, erau la depănușat porumbul recoltat cu mașinile, sau la adunat gogoșarii rămași după recoltarea mecanică. Dimineața domnea o ceață rece, iar pământul era înghețat bocnă. Culmea, când erau de adunat gogoșari, la ieșirea în drum se ațineau paznicii de la CAP și îi controlau pe copiii care aveau cu ei pungi de plastic sau sacoșe… Și aveau mai toți, fiindcă înainte de a pleca de acasă își luaseră sticle cu apă și câte ceva de mâncare. Irina nu a auzit, însă, niciodată că ar fi luat din gogoșarii CAP-ului.

Va urma

4 comentarii

  1. Oh! Mi-ar fi placut o „profa de bio” ca Irina! 😊 Citind amintirile Irinei am derulat propriile amintiri si „hopurile” la biologie. In generala aveam in scoala sala speciala, dotata cu de toate, profa stia despre ce vorbeste doar ca vorbea mult peste nivelul nostru de intelegere si nici nu prea avea rabdare. Cum nu am putut niciodata sa invat pe de rost am avut note mici (n-o sa uit prea curand cum m-am chinuit cu cilii si bacilii, cu euglena verde). :)) Abia dupa ce am terminat liceul am inceput sa ma interesez mai indeaproape de unele chestiuni „de biologie”.
    Multe se mai intamplau (se mai intampla, inca) in unele scoli…
    Sarmanii copii (mai ales cei de la sate) munceau si la scoala si acasa… Cand sa mai invete? Oooof!

    duminica frumoasa iti doresc, Zina draga!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Valabil pentru toate disciplinele… Din păcate sunt din ce în ce mai puțini profesori care înțeleg că fiecare disciplină este ca o limbă nouă, iar copiii sunt obligați să învețe, din clasa a V-a, 12-13 limbi noi…
      Cât despre cei de la sate… nu cred că s-a schimbat nimic decât în rău.

      Săptămână excelentă, dragă Diana!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.