O ȘCOALĂ DE SAT, LA MARGINE DE COMUNĂ (3)

Clădirea CEPECA din Bușteni, astăzi hotel
Clădirea CEPECA din Bușteni, astăzi hotel

Irina s-a atașat foarte mult de ”copiii ei”. Se pregătea cu plăcere pentru ore, în clasă era tot timpul alături de ei, fie să explice, fie să corecteze, fie să laude, să spună o vorbă bună sau o glumă. Îi plăcea să cânte și i-a învățat multe cântece pe copii (după ce le-a învățat ea mai întâi). I-a învățat să recite expresiv și, după o vreme, când elevii de clasa a II-a au ajuns în clasa a IV-a, a pregătit cu ei o piesă de teatru pentru copii pe teme ecologice.

Cum în piesa de teatru era vorba de un zmeu, de copacii din pădure și de voinicii care apărau pădurea, a fost nevoie și de costume, de recuzită. Mamele copiilor o îndrăgiseră tare mult pe Irina, așa că s-au înhămat la treabă. Au cumpărat pânză, au croit și au cusut, pe măsura fiecărui ”actor”. Irina a cumpărat vopsele, a luat acasă costumele cusute și le-a vopsit în culorile potrivite. Andrei a decupat din carton tare securea zmeului, a lipit hârtie cafenie pe coadă și poleială argintie pe lamă. Era și o zână în piesă, iar pentru ea a decupat o diademă pe care a lipit poleială aurie.

La sfârșitul anului școlar, mica lor școală a prezentat piesa la căminul cultural al comunei, avându-i ca spectatori pe elevii și părinții elevilor nu numai de la școala lor, ci și de la școala nr. 1, cea din centrul comunei de care ținea satul. A fost ca un spectacol de adio, fiindcă din septembrie Irina nu a mai lucrat acolo.

În anul acela Irina urma să susțină examenul de definitivare în învățământ. Examenul scris din vacanța de vară era precedat de o inspecție școlară. Pentru aceasta, Irina trebuia să predea un număr de ore în specialitatea ei, la ciclul gimnazial. Directorul școlii centrale din comună i-a permis să facă acest lucru și a predat chiar la clasele lui, el fiind tot profesor de biologie. Inspecția s-a desfășurat cu bine, chiar puțin înainte de sfârșitul anului, cu o săptămână înainte de spectacolul de la căminul cultural.

În timpul verii, Irina a susținut examenul și firește, a obținut gradul definitiv. I-a fost de mare folos participarea la pregătirea pentru examen, organizată de inspectoratul școlar și de facultatea de biologie din București.

Pregătirea s-a desfășurat la Bușteni, în vacanța de iarnă. Cursurile se țineau în amfiteatrul unei clădiri destinate perfecționării în diverse ramuri de activitate, CEPECA.  Era o clădire nouă, elegantă și bine încălzită, ceea ce nu se putea afirma și despre căminele de elevi în care fuseseră cazați profesorii. Erau niște clădiri din beton, neîncălzite (deși existau niște calorifere), cu geamurile sparte, cu spălătoare cum se pot vedea în filme la închisorile vechi. Desigur, fără apă caldă.

Ziua mai era cum era. Dimineață fugeau la micul dejun, apoi la cursuri, timp de patru ore. Mergeau apoi la masă și reveneau la cursuri timp de alte patru ore. Asta însemna zece ore din zi. Seara, însă, era o tragedie. În dormitorul în care Irina a dormit timp de o săptămână împreună cu alte cinci colege, lipsea în întregime geamul de la o fereastră. Au sacrificat o pătură și au fixat-o cum au putut în rama goală. De spălat… numai cine n-a fost la munte iarna nu știe cât de rece e apa… rece. Încălzeau apă cu câte un fierbător, în cana de ceai, și se spălau din câteva mișcări, până nu se răcea apa.

La culcare, echipamentul Irinei, dar și al celorlalte, consta în următoarele: lenjeria de corp, peste ea pijamaua, peste ea un pulovăr și un pantalon, iar deasupra, paltonul. Pe cap – căciulă, în picioare – ciorapi groși de lână. Peste toate acestea venea o pătură amărâtă, în care se înfășura ca o clătită. Povesteau până noaptea târziu, când picau de oboseală și de frig într-o amorțeală numită somn.

În weekendul pe care l-au cuprins cele zece zile de cursuri, Irina a fost favorizată de soartă. Andrei și-a luat liber sâmbătă și a venit de vineri seară la Bușteni. E drept că l-a luat și pe fratele lui cel mai mic, dar important  a fost că a luat o cameră la hotel și că Irina a putut să facă duș fierbinte și să doarmă în căldură timp de două zile. Ca să nu mai vorbim că a mâncat și ea ca lumea cu acest prilej.

Cursanții luau masa la cantina de la CEPECA. În prima zi, la prima masă, masa de prânz, a avut ”norocul” să primească o porție de mâncare de mazăre cu viermi în ea. I s-a făcut o asemenea silă, încât nu a mai trecut pragul acelei cantine cât a stat acolo. La restaurant nici nu se punea problema să mănânce, fiindcă nu fusese niciodată singură într-un local. Chioșcuri cu plăcinte, pateuri etc. nu erau. La magazinul alimentar, unicele produse comestibile erau gem și biscuiți. Asta a mâncat Irina până când a venit Andrei. Plus cafeaua fiartă de dimineață cu fierbătorul, în cameră.

Toate necazurile nu au contat prea mult. Irina și-a luat definitivatul și a hotărât ca, în toamnă, să ceară suplinire pe o catedră de biologie.

Sursa foto

4 gânduri despre „O ȘCOALĂ DE SAT, LA MARGINE DE COMUNĂ (3)

  1. Oricat de greu a fost mi-as permite sa spun ca fost un greu… frumos!
    Cand suntem tineri, cred ca avem senzatia ca dificultatile nu sunt chiar asa de mari, sau ca se petrec
    pentru a ne cizela.
    Multumesc pentru poveste, draga Zina! O seara frumoasa! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, Suzana, a fost un greu frumos. Dacă nu ar fi fost așa, nu s-ar mai fi evocat amintirile Irinei! ☺

      Să ai o săptămână excelentă! ♥

      Apreciază

  2. Irina poate avea satisfactia ca acei copii pe care i-a indrumat au ramas cu amintiri frumoase despre ce inseamna scoala – poate ca multi au ales (si prin vointa/puterea/intelegerea parintilor) sa mearga mai departe, cat mai departe pe drumul invataturii.

    Auci! Ma doare pielea de frig! 😊 Ce conditii de cazare! Stiu din experienta cum este… Brrr! Greul de atunci a devenit azi amintire frumoasa. Interesanta mintea omului: ramane la „suprafata” partea buna din multe rele.

    Saptamana minunata iti doresc, Zina draga! ❤️

    P.S. La multi ani de 8 martie! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Asta vorbeam și cu soțul meu mai devreme. Noi am trecut prin multe, nu toate frumoase și plăcute. Dar uite că ne amintim ceea ce a fost frumos chiar și când a fost greu.
      La mulți ani, dragă Diana! ♥

      Apreciat de 1 persoană

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close