O ȘCOALĂ DE SAT, LA MARGINE DE COMUNĂ (2)

Copiii încredințați Irinei erau de toate felurile, ca în toate clasele obișnuite. Și la clasa a IV-a și la a II-a ieșeau în evidență câțiva anume, nu toți pentru excelența la învățătură.

Clopoțel (da, așa era prenumele lui) era complet pe dinafară, deși nu era prost deloc. Era foarte aiurit, gata mereu să facă o năzbâtie, dar prindea învățătura din zbor, în rarele momente în care era atent. Numeroasa lui familie nu dădea doi bani pe școală, nu-i cumpăra rechizite, nici uniformă, nu îl ajuta nimeni și nici nu se interesa nimeni de situația lui școlară. A rămas în amintirea Irinei momentul încheierii anului școlar.

Andrei venea pe la școală când putea, așa cum venise și la casa de copii. În timp, se împrietenise cu directorul, care era un om foarte cumsecade, niciodată supărat, mereu cu o vorbă de duh pe buze. În duminica serbării școlare o adusese la școală pe Irina cu mașina și rămăsese acolo. După ce premiile au fost înmânate și programul artistic s-a terminat, copiii s-au împrăștiat pe la casele lor, învățătorul de la clasa a III-a s-a dus acasă, căci era localnic, iar Irina și directorul s-au retras în cancelarie. Andrei a mai rămas câteva minute, să aranjeze în portbagaj muntele de flori primite de Irina de la copii. Tocmai atunci a apărut Clopoțel, îmbrăcat numai cu niște chiloți de culoare neagră. Fusese la scăldat, la gârlă.

Andrei îl știa pe Clopoțel, îl mai văzuse, iar Irina îi povestise multe din isprăvile lui. Bun de șotii mereu, Andrei, cu un aer foarte serios, l-a întrebat de ce nu a venit la serbare să își ia premiul. L-a îndemnat apoi să se ducă repede să își ceară premiul. Uluit, Clopoțel a dat năvală în curtea școlii, apoi a intrat în clădire și a șovăit puțin la ușa cancelariei. Ușa avea geam în jumătatea de sus, așa că l-au văzut imediat. I-au deschis ușa, el intrat și a rămas tăcut în fața celor doi. Irina l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar el, care era puțin bâlbâit, a răspuns cu o privire fericită: ”Am venit să-mi iau pppremiul!”

Dacă nu ar fi fost vorba de un copil nevinovat, ar fi izbucnit în râs. S-au abținut și au râs după ce a plecat băiatul. Învățătorul a luat din dulap o carte de povești, din care le mai citea elevilor săi, i-a dat-o și i-a spus ”Uite, măi Clopoțel, tu n-ai fost chiar de un premiu adevărat, dar primești cartea asta ca un fel de premiu fiindcă te-ai străduit să înveți și fiindcă ai venit mereu la școală.”

Majoritatea copiilor erau interesați de școală, dornici să învețe. Unii aveau tot sprijinul familiei. Alții învățau în ciuda acesteia. Dragu era un băiat îndesat și vânjos. Inteligent și curios, înghițea pur și simplu cunoștințele. De îndată ce începea sezonul agricol, începea să lipsească, fiind reținut de familie să ajute la muncă în gospodărie. El învăța după manuale și după notițele altora, întreba colegii ce teme au primit și le făcea chiar dacă știa că nu va merge la școală în zilele acelea. Când venea la școală era la zi, iar când a terminat cele patru clase primare, el adunase patru premii I.

Un altul, Gabriel, un băiețel mititel și slăbuț, mai puțin mintos, i-a rămas Irinei în memorie pentru un răspuns anume. Într-o zi, Irina a deschis în clasă o discuție în care a cerut fiecăruia să spună ce vrea să fie când va fi mare. Când a ajuns la Gabriel, acesta a răspuns tare și răspicat ”Eu vreau să mă fac inginer cu mașină!”.

Era interesant de observat cum copiii și chiar părinții lor, nu erau conștienți de potențialul lor intelectual. Un elev foarte inteligent și ambițios la carte, visa să devină tractorist. Nimeni din familie nu vedea că acesta ar putea mai mult și nu îl îndemna spre mai mult. O fetiță dintr-o famile avută, copil târziu, visa, așa cum visau și părinții ei, să devină medic, dar ea, sărăcuța, nu avea nicio scânteie, doar tocea, ajutată din greu de mama ei.

O altă fetiță, căreia îi mergea mintea și învăța bine, dorea să devină învățătoare. Necazul era că, ori de câte ori vorbea, avea o expresie a feței urâtă, un fel de grimasă care părea că exprimă dispreț. Irina a încercat de câteva ori să o conștientizeze de acest defect și să o ajute să îl înlăture. Când a văzut-o prima oară pe mama ei, a înțeles de unde provenea grimasa, era expresia feței mamei. Nu degeaba se spune că copiii sunt oglinda părinților!

Acum, Irina regretă că nu a păstrat legătura cu acei copii, i-ar fi plăcut să știe ce a devenit fiecare.

Va urma

Sursa foto

6 gânduri despre „O ȘCOALĂ DE SAT, LA MARGINE DE COMUNĂ (2)

  1. Dragul de Clopotel!
    Ce povesti de viata! Sunt asa de multi copii care ar „reusi in viata” daca ar intalni pe cineva care sa le de-a o sansa, sa se preocupe de ei, sa le inteleaga potentialul si… sa aiba cu cine sa se inteleaga pentru a canaliza acest potential.
    Povestirea imi aminteste cativa copii ai strazii care visau sa fie, si ei, „cineva”…

    Duminica frumoasa iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Bine punctat, dar atâți de ”dacă”… Rar se întrunesc toți.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Copiii sunt inepuizabili in modul lor de a vedea lumea.
    Eu cred ca exista si un altfel de inteligenta dincolo de coeficientul clasic de inteligenta.

    Apreciază

    1. Și eu cred la fel. Dealtfel, se și vorbește mult despre inteligența emoțională. Nu numai atât, dar feluriți savanți disting peste zece tipuri de inteligență.

      Apreciază

  3. Poate totusi va afla, daca isi doreste atat de mult sa afle. Chiar daca acele vremuri erau destul de complicate, erau multi oameni adevarati. Cred ca empatia era functionala. Nu stiu daca este o formulare buna, dar intelegi ideea.
    Multumesc pentru poveste, draga Zina! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Cu mare drag, Suzana! Am înțeles, desigur. ☺ ♥

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
<span>%d</span> blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close