O ȘCOALĂ DE SAT, LA MARGINE DE COMUNĂ (1)

A trecut vara cea fierbinte în care Irina a lucrat la casa de copii. În septembrie, ea s-a hotărât să plece de acolo și să încerce să ajungă să predea la catedră. Avea numai câteva luni de activitate în învățământ și niciun grad didactic. Putea să-l obțină pe primul dintre ele, definitivatul, abia după trei ani de la absolvirea facultății. Așa era regula pe atunci: definitivatul după trei ani de la absolvire, gradul II după cinci ani de la definitivat, gradul I după cinci ani de la gradul II.

Cu asemenea ”palmares” și fără nicio pilă, nu avea nicio șansă să obțină o suplinire în București, așa că a depus cererea de suplinire la inspectoratul școlar al județului Ilfov. Acolo i s-a oferit numai un post de învățătoare, posturi de profesori de biologie nu erau. A acceptat postul și a lucrat timp de trei ani ca învățătoare într-un sat de la marginea unei comune mari, aflată la treizeci și ceva de kilometri de București.

Școala era bine așezată, chiar la marginea șoselei, astfel că Irina doar cobora din autobuz (”rata”) și intra în curtea școlii. Curtea – golașă și bătătorită de picioarele copiilor. La câțiva metri de poartă era clădirea școlii. Cum intrai, un mic vestibul cu câte o ușă pe fiecare perete: ușa de la intrare, la stânga și la dreapta ușile către cele două mari săli de clasă, în față – ușa cancelariei, o cămăruță de doi metri pe doi. Într-un colț, pe perete, era fixat un rezervor din metal emailat, cu capac și robinet. În el punea îngrijitoarea în fiecare zi apă proaspătă, pentru băut și pentru spălat pe mâini. Fiecare copil venea de acasă cu un pahar sau o cănuță de plastic și un prosopel. Sub rezervor, pe un mic postament, era un lighenaș de plastic în care se scurgea apa când rezervorul era folosit  Pe o latură, fără a comunica cu școala, se mai afla o sală de clasă, mai mică, grădinița. În spatele clădirii se afla grădina școlii, iar dincolo de aceasta, bucătăria în care o bătrână gătea pentru copiii de la grădiniță și pentru niște tractoriști. Într-un colț al grădinii, WC-ul din scânduri.

În anul în care Irina a sosit acolo, școala avea trei clase primare și trei învățători. Din ”corpul didactic” al școlii făcea parte și educatoarea de la grădiniță. La clasa întâi preda directorul școlii, un învățător cu gradul didactic I. La clasa a III-a preda un profesor de geografie suplinitor. Irinei i-au revenit clasa a II-a și a IV-a, care aveau un număr mai mic de copii, astfel că trebuia să li se predea simultan. Din cele trei rânduri de bănci, unul era ocupat de copiii de clasa a IV-a și celelalte două de copiii de clasa a II-a. Cum erau numai două săli de clasă, au stabilit ca elevii din clasa a III-a să învețe dimineață, iar ceilalți – după-amiază. Era firesc, Irina trebuia să fie supravegheată și ajutată la început, de învățătorul cu experiență.

Clădirea era veche, dar se făceau eforturi pentru a o menține curată. În fiecare an era văruită pe dinafară și pe dinăuntru, iar dușumele erau date cu motorină. Pe jos era dușumea de scânduri, vechi și ele, cu găuri și crăpături. Într-o oră în care s-a nimerit să aibă de lucrat individual toți copiii și era liniște desăvârșită, Irina a avut surpriza de a vedea cum iese pe jumătate dintr-o astfel de gaură un șoricel. El a privit nemișcat cu mărgelușele lui negre, ea și-a ținut răsuflarea și nu s-a clintit, iar vreo doi elevi care au observat scena au început să râdă. Șoricelul a dispărut fulgerător și n-a mai apărut vreodată. Totuși, și el și familia lui au dat semne permanent, rozând cărțile aflate în bătrânul dulap din cancelarie.

În cele două săli de clasă erau două sobe de teracotă uriașe. În sezonul rece, oricâte lemne și cărbuni ar fi pus femeia de serviciu în sobe, aerul din clase abia se dezmorțea. În recreații, elevii năvăleau în jurul sobei să se mai încălzească, iar Irina mergea în cancelarie, unde era cald. În cămăruța aceea încălzirea se făcea cu un godin, alimentat tot timpul cu lemne. Oricum, când pleca spre casă, Irina, care stătea în clasă cu paltonul pe ea și cu un șal de lână deasupra, avea tot trupul înțepenit de frig. Nici când ajungea acasă nu găsea prea cald, dar ei așa i se părea. Abia când se mai dezmorțea puțin își dădea seama că și acolo e frig. Pe vremea când Irina a lucrat la acea școală, ea și Andrei locuiau la etajul IX (din zece) al unui bloc din prefabricate prin care se simțea cum bate vântul.

Noroc că nu e tot anul iarnă! Când primăvara era în toi, lucrurile arătau altfel. Plantele înverzeau mângâiate de soare, iar copiii și dascălii lor petreceau tot mai mult timp afară, în grădina școlii. Orele de lucru manual, de educație fizică, de desen și muzică deveneau ore de practică agricolă. Elevii săpau, semănau, plantau, prășeau, udau, legumele și zarzavaturile din grădină. După recoltare, acestea luau calea bucătăriei și deveneau hrana copiilor de la grădiniță, mulți dintre ei fiind frați mai mici ai celor de la școală. Irina lucra cot la cot cu copiii, fiindcă descoperise că îi place tare mult să facă asta. Când au recoltat primii cartofiori noi și primele păstăi de mazăre, s-a simțit tare fericită văzând rezultatul material al muncii sale din grădină.

Activitatea didactică a fost, la început, mult mai grea decât cea din sfera horticulturii. Directorul școlii i-a împrumutat Irinei o sumedenie de cărți. Pentru fiecare disciplină școlară era o metodică anume. Într-un fel se preda matematica la ciclul primar, într-altul limba română, în alt fel – istoria și în cu totul altfel caligrafia, muzica, desenul, educația fizică. Irina s-a pus pe învățat. A conspectat fiecare carte în parte, a rezolvat aplicațiile practice, a învățat să facă planificări la fiecare disciplină, precum și planuri de lecție.

Învățase ea să facă aceste documente și la facultate, dar pentru biologia predată la gimnaziu și liceu, nu pentru toate disciplinele predate la ciclul primar. A fost bine că a început cu ciclul primar. A învățat să aprecieze la justa valoare munca învățătorilor, să înțeleagă greutățile întâmpinate de copii când treceau la ciclul gimnazial și să le vină eficient în ajutor.

Va urma

6 gânduri despre „O ȘCOALĂ DE SAT, LA MARGINE DE COMUNĂ (1)

  1. O-hooo! Irina are adevarata experienta in invatamant! Cred ca-i tare complicat de predat la doua clase diferite – in sensul „diferenta de ani”.
    Tare complicat invatamantul – sigur, stiam inainte de a citi „aventurile Irinei”. Ma intreb – retoric, pentru ca nu-mi mai pot intreba bunicii paterni – daca si in acele vremuri existau metode si planuri… Pacat ca nu m-a interesat in tinerete cum se facea scoala „pe vremea lor”. Aflu cate ceva acum. 😊

    Duminica frumoasa iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Irina a avut o oarecare inconștiență curajoasă (sau curaj inconștient :)) și s-a înhămat senină la o treabă grea. Abia mai târziu a înțeles în ce se băgase. Dar a mers până la capăt.
      Metodele au o mare vechime, hârțogăraia – nu știu. Pentru începători ca Irina planurile de lecție (proiectele, cum li se spune acum) erau necesare și utile.

      Duminică frumoasăși ție, dragă Diana! ♥

      Apreciat de 1 persoană

  2. Omul intotdeauna sfinteste locul indiferent de conditii. In zona sateasca poate ca sunt unele deosebiri fata de atunci, insa mi-e teama ca nu semnificative. Iar cartile, ma infior cate modele sunt si cine poate sti daca sunt cu adevarat utile.
    Multumesc, draga Zina pentru noua poveste! O saptamana frumoasa! ❤

    Apreciat de 2 persoane

    1. Ai perfectă dreptate, rând cu rând.
      Săptămână excelentă, dragă Suzana! ♥

      Apreciază

  3. Felicitări pentru ea!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc în numele ei! ☺

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close