”MAMA IRINA” (2)

După masa de prânz, copiii se dezbrăcau și se culcau în dormitoare. Și aici educatoarea și îngrijitoarea aveau de furcă. Când micuții ajungeau toți în paturi, rămâneau numai cu educatoarea. Irina nu-i părăsea nicio clipă și bine făcea. Unul șterpelea o săndăluță și îi sugea șiretul, altul rodea cearceaful, altul se dădea jos pe furiș și pornea să se bată cu vecinul. Cum Irina era atentă mereu și nu-i lăsa să facă nimic altceva decât să doarmă, copiii s-au obișnuit până la urmă și, când se culcau, adormeau fără probleme.

La trezire începea iar gimnastica îmbrăcatului. Acum este ușor de povestit, dar atunci momentul era greu. Irina era deja obosită, copiii vioi, ca după somn, și lupta cu hainele și încălțămintea devenea tot mai grea.  O dată chiar și-a smuls părul din cap de disperare și chiar atunci a venit Andrei în vizită și a văzut-o. A vrut să n-o mai lase acolo, mai ales că slăbise foarte tare, dar ea nu a renunțat. Ținea enorm la copiii aceia, îi îndrăgise și nu se putea despărți de ei.

Munca era grea. Față de programul obișnuit al educatoarelor, aici se muncea dublu, inclusiv duminica. E drept că se stabilise regula ”o duminică da, una nu”. În duminica cu da, o educatoare avea în grijă două grupe. Pentru duminicile lucrate se dădea câte o zi liberă. Asta la început. Pe parcurs, educatoarele au început să dea bir cu fugiții, întâi câte una, apoi câte două-trei. Până când veneau altele, cele prezente acopereau golurile, lucrând duminică după duminică, având un număr de copii anormal de mare. Zilele libere se adunau în cont, dar nu le mai primeau și nu mai puteau să se odihnească decât luând câte un concediu medical de trei zile. Într-o duminică, Irina a avut în grijă 86 de copii. 86 de copii între 3-4 și 5-6 ani…

Într-o astfel de duminică s-a întâmplat ceva ce a marcat-o puternic pe Irina. Ingrijitoarele erau și ele în număr redus duminica, așa că, la servitul mesei și la strânsul veselei ajuta și asistenta medicală. Asistenta, cu o găleată plină cu farfurii în mână, a alunecat pe scară și a căzut. Farfuriile s-au spart și ea a căzut cu mâna stângă într-un ciob care i-a secționat venele și tendoanele. O îngrijitoare a legat-o la mână cu o sfoară (sic!) și a anunțat-o pe Irina, care era șefă în ziua aceea. Irina a telefonat la Salvare și apoi i-a scos sfoara și a legat-o cu un cordon mai lat. Hemoragia era îngrozitor de mare, Salvarea nu venea, așa că Irina a chemat un taxi care a venit imediat.

Taxiul le-a dus rapid pe Irina și pe biata femeie la spitalul de urgență Floreasca. Acolo, fără ca măcar să se uite cineva la mâna femeii, le-au trimis la spitalul de Chirurgie plastică, pe bulevardul 1 Mai. Nici măcar nu au întrebat cu ce se vor duce până acolo, ce să mai vorbim că în curtea spitalului erau vreo două-trei mașini de salvare și ar fi trebuit să ducă ei femeia accidentată. Taximetristul nu plecase, rămăsese să spele bancheta din spate, plină de sângele femeii. A oftat din greu și le-a urcat din nou în mașină. Irina îi susținea mâna femeii și simțea cum i se scurge sângele acesteia pe corp. Era în plină vară, avea pe ea numai lenjeria de corp, o fustă de blugi și un tricou. Jumătatea dreaptă a îmbrăcăminții sale era îmbibată în sânge.

Au ajuns la al doilea spital. Femeia a fost dusă imediat într-o sală de operații. Irina a cerut permisiunea să își spele puțin hainele și să se spele și pe ea. A fost lăsată într-un cabinet gol, s-a spălat, și-a spălat și hainele cum a putut și le-a îmbrăcat ude. S-a dus apoi și a cerut voie să telefoneze acasă la familia asistentei medicale și acasă la ea, să anunțe de ce întârzie.

Irina a luat din geanta asistentei agenda telefonică, dar, firește, aceasta nu avea notat telefonul de acasă. A sunat la cineva care avea același nume de familie și care s-a dovedit a fi unchiul soțului asistentei. Acesta i-a spus că soțul femeii nu putea să plece de acasă fiindcă aveau un copil mic de tot și nu avea cu cine să îl lase. Omul a promis că va veni el, în cel mai scurt timp.

La Irina acasă a fost și mai complicat. Find proaspăt mutați, nu aveau telefon. Avea însă vecina de vizavi, cu care erau în termeni foarte buni. A sunat-o pe aceasta. Femeia, nu prea mintoasă, n-a lăsat-o să spună nimic și a început să strige: ”Veniți repede acasă, domnu’ Andrei și-a rupt piciorul”. Disperată, Irina i-a spus în ce situație se află și a rugat-o să-i transmită lui Andrei. S-a urcat așa udă într-un taxi și s-a dus acasă tremurând atât de tare, încât șoferul a întrebat-o dacă îi este rău.

Acasă, nimic grav, Andrei alunecase și își răsucise puțin glezna, nu făcuse nici măcar o entorsă. Ușurată, Irina i-a povestit pe scurt ce se întâmplase și a spus că simte nevoia să bea ceva tare. Nu aveau nimic de genul ăsta, dar vecina salvatoare a adus un pahar (nu păhărel) cu rachiu de pere veritabil. Irina s-a prăvălit pe un fotoliu, a băut rachiul și a adormit instantaneu. Andrei dezbrăcat-o și a pus-o în pat.

Cât despre asistenta medicală, după vreo două zile a sosit la casa de copii mama acesteia, care i-a mulțumit Irinei din tot sufletul. Medicii îi spuseseră că rapiditatea cu care o dusese la spital îi salvase mâna fetei, care altfel ar fi rămas invalidă și nu ar mai fi putut să-și practice profesiunea pentru care se pregătise.

La începutul lui septembrie, singura educatoare care mai rămăsese, dintre cele venite la inceput, în iunie, era Irina. A plecat și ea, deși directoarea o rugase insistent să rămână, spunând că se descurcase de minune și că avea un viitor acolo. Totuși, Irina nu mai putea să lucreze în asemenea condiții și nici nu voia să rămână la nivelul de grădiniță. De mică copilă se visase profesoară și dorea să predea la catedră.

Sursa foto

6 gânduri despre „”MAMA IRINA” (2)

  1. Este greu sa ne pregatim pentru momente in care trebuie actionat cu rapiditate, dar este bine totusi sa incercam sau macar sa simulam reactii. Uneori poate fi vital. Imi pare bine cel putin ca nu fac parte dintre persoanele care lesina cand vad sangele…
    Palpitanta povestea, draga Zina!
    O saptamana usoara sa fie la tine! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu știu în ce măsură ajută simularea, dar acțiunea este sigur necesară în asemenea împrejurări.

      Să ai și tu o săptămână ușoară, dragă Suzana! ♥

      Apreciază

  2. Uau! Eram „epuizata” citind despre efortul de-a avea grija de atatia copii mici si… pfuuu! Cred ca Irina, in acel moment „sangeros” a uitat de oboseala si de tot, gandindu-se cum sa ajute asistenta! Rapiditatea a fost utila. Toata stima! Cred ca Irina se prabusea si fara acel pahar cu rachiu. Cand nivelul adrenalinei – care creste enorm in astfel de situatii – scade brusc (cand totul revine la un normal relativ) omul se simte ingrozitor de vlaguit si organismul isi „comanda” odihna pentru refacere.

    Iti doresc sa ai saptamana frumoasa, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nici vorbă să mai simți oboseala ori să te gîndești la ea în astfel de momente.
      Momentul a fost ca o cădere într-un hău…

      Săptămână frumoasă și ție, dragă Diana! ♥

      Apreciază

  3. Ale vietii valuri …
    Bine te-am regasit !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Eiii! Asta da surpriză! Bine ai revenit, draga mea! ♥

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close