CU MAȘINA PRIN ȚARĂ (3) Mănăstirea Gura Humorului – Mănăstirea Voroneț – pasul Prislop – Bistrița – Sighișoara – București

marți, 15 iulie 1980

Am vizitat mănăstirea Humor, din apropierea orașului Gura Humorului. Fondată în anul 1530 de boierii Toader și Anastasia Bubuiog, mănăstirea este construită în stil pur moldovenesc. Personajele din picturi poartă îmbrăcămintea vremii. A fost mănăstire de călugări, dar acum este biserică de mir (biserica satului).

Una dintre picturi îi reprezintă pe Petru Rareș, a doua soție a acestuia și unul dintre fiii lor. Aici se află cele mai vechi icoane sculptate în lemn cu motive naționale.

Ieșind din biserică, Andrei a zărit pe un teren din apropiere un ditamai șoldanul ieșit la ”furat” varză.

manastirea VoronetA urmat Voronețul, mănăstire care mi-a plăcut cel mai mult dintre toate cele vizitate până acum. Trebuie să spun că și explicațiile ghidului au fost pe măsura frumuseții mănăstirii.

Înainte de 1472, aici a fost o așezare de călugări și s-a construit la îndemnul pustnicului Daniil Sihastrul o biserică de lemn.

A doua biserică (actuala) a fost fondata de Ștefan cel Mare în 1488. Avea numai două încăperi, naosul și pronaosul. Pridvorul și picturile exterioare au fost adaugate sub mitropolitul Grigore la 1547. În arhitectură se împletesc trei stiluri: bizantin – coloanele -, gotic – ferestrele – și moldovenesc – naosul -.

Pictura exterioară este excepțională. Pe peretele de la est sunt reprezentați profeții. Pe peretele dinspre nord au fost pictați profeții și Sfânta Treime, dar nu s-a păstrat decât faimosul ”albastru de Voroneț” (se pare că acesta este un amestec de vopsea vegetală cu un compus al sulfatului de cupru, care, în contact cu umezeala din atmosferă, s-a transformat în malahit). Pe peretele sudic sunt reprezentate Geneza, scara virtuților, șase filosofi – între care se află Platon și Aristotel – precursori ai creștinismului după părerea lui Daniil Sihastrul. Pe peretele dinspre Vest este pictura cea mai impresionantă, înfățișând Judecata de Apoi.

Nici interiorul nu este mai prejos. În pridvor este pictat calendarul Anului bisericesc. Policandrul de aici este din lemn de tisă aurit și datează din secolul al XVI-lea.

Pictura din pronaos datează din 1550 și reprezintă martiriul Sfântului Gheorghe (patronul bisericii). În pronaos se află mormântul lui Daniil Sihastrul, sfătuitorul principal al lui Ștefan cel Mare. El l-a binecuvântat și l-a trimis pe domnitor la lupta de la Războieni. Întors victorios, Ștefan cel Mare a construit biserica.

În naos se află pictura cea mai veche. În dreapta ușii se află o pictură ce îl reprezintă pe Ștefan cel Mare condus de Sfântul Gheorghe către Iisus. Domnitorul este urmat de doamna Maria, Oana și Bogdan. Tot aici se află pictate pe pereți patimile lui Iisus. În interior se află mari icoane aduse de la Muntele Athos, catapeteasma originală, jilțul domnesc datând din 1488.

Voroneț a fost mănăstire de călugări. Acum se țin în biserică numai slujbe mari.

Am pornit mai departe, prin Câmpulung, spre pasul Prislop, prin care am trecut fără să știm că acela este pasul Prislop! Preț de zece kilometri am mers pe un drum groaznic, așternut cu pietre colțuroase, mărginit de gropi ce dădeau spre prăpastie etc.

Ajunși la Borșa, am găsit un așa-zis hotel de categoria I foarte murdar. Am plecat mai departe spre Moisei, unde am văzut faimosul grup statuar dedicat românilor masacrați de militarii maghiari hortyști în octombrie 1944. Autorul monumentului este sculptorul Vida Gheza. Nici la Moisei nu am avut noroc, am găsit pentru popas o cabană groaznic de murdară. Am plecat, dar am găsit același lucru și la Săliște.

Obosiți, înfometați, murdari, am ajuns la Năsăud. De aici ne-au alungat mai departe spre Bistrița hotelul mizerabil și fauna din împrejurimile sale…

La Bistrița ne-a impresionat centrul orașului, curat, cu niște construcții demne de o capitală, printre care se numără și hotelul ”Coroana de aur”. Firește că nu erau camere libere, dar… pentru ce sunt colegii?! Ne-a salvat tot un coleg al lui Andrei. Mâncat bine, băut bine, spălat bine și dormit buștean!

miercuri, 16 iulie 1980

Dimineață, am inspectat magazinele din centrul vechi al Bistriței, de unde am cumpărat mai ales multe cărți, apoi am plecat spre Sighișoara.

La Sighișoara iar n-am găsit cameră la hotel. De data asta n-a existat niciun coleg salvator. Am fost îndrumați spre vila Franka, motel aflat în imediata apropiere a orașului.

Motelul consta dintr-o seamă de căsuțe, așezate în așa fel încât turiștii să își poată parca mașinile alături de căsuța în care stau. Am fost conduși de administrator la o căsuță care părea că ne așteaptă cu ușile larg deschise. Era net superioară celor de la Ilișești, mai mare, mai frumoasă, mai confortabilă. Se intra întâi într-o verandă, urcând două trepte. De aici, se intra într-un mic vestibul. În față era ușa camerei, în stânga ușa băii. Baia era dotată cu chiuvetă, duș și W.C. În cameră, față în față cu ușa era o fereastră dublă, în stânga și în dreapta ei câte un pat de o persoană, cu noptieră și veioză, iar între paturi, sub fereastră, o măsuță. Pe peretele cu ușa se aflau, în dreapta un șifonier, iar în stânga un suport pentru valize.

Am făcut câte un duș și ne-am odihnit puțin pe verandă, în soarele după-amiezii. Am pregătit apoi cina și am mâncat pe verandă. A fost o seară foarte plăcută.

Nu pot spune același lucru despre noapte… La culcare, ne-a nedumerit faptul că ușile nu se încuiau cu cheia, nici cea de la intrare, nici cea de la cameră. Andrei a legat clanța ușii de la intrare cu o sârmă și am intrat în cameră, unde am descoperit că mecanismul ferestrei nu se închide… Nu aveam ce face, administratorul plecase demult.

Am adormit buștean, fiind foarte obosiți. Eu m-am trezit dimineață pe la ora 6 și am dat cu ochii de următorul tablou: veioza lui Andrei era aprinsă, iar în lumina ei se vedea ușa blocată cu șifonierul. Pe jos, lângă patul lui Andrei, se afla cuțitul mare de bucătărie, pe care îl folosea la curățat pește. În pat, Andrei, palid, cu ochii deschiși și o expresie de sfârșeală pe chip.

Pe scurt, pe la 3 noaptea venise o ceată de bărbați beți și bătuseră în ușă din ce în ce mai tare. Încercaseră să o deschidă, dar sârma își făcuse datoria. Vorbeau ungurește și strigaseră tare mai mult timp, dar… cine să-i înțeleagă?… Bătuseră și în fereastră și atunci Andrei împinsese șifonierul în fața ușii și se pregătise să apere fereastra. Într-un târziu au plecat, dar el nu a mai adormit.

Firește, trebuia să se odihnească neapărat, ca să poată să conducă. Eu am luat o carte și m-am așezat cuminte pe verandă, iar Andrei a stins lumina, a tras draperiile și s-a culcat. S-a trezit pe la ora 11, am aruncat bagajele în mașină și am plecat val-vârtej, oprindu-ne numai la București, în fața casei.

Desigur, nu am aflat niciodată cine au fost noctambulii și ce intenții au avut ei.

Sursa foto 1

Sursa foto 2

 

8 gânduri despre „CU MAȘINA PRIN ȚARĂ (3) Mănăstirea Gura Humorului – Mănăstirea Voroneț – pasul Prislop – Bistrița – Sighișoara – București

  1. Imi plac descrierile; cumva, e ca si cum as fi fost acolo.
    Oooo! Ce aventura in acea noapte la casuta fara zavoare! Ce bine ca (macar) Irina n-a auzit larma.

    Multumesc pentru plimbare, Zina draga! ❤️ Seara frumoasa iti doresc!

    Apreciat de 1 persoană

    1. N-a auzit, că era obosită moartă! 😀

      Seară frumoasă și săptămână excelentă, dragă Diana! ♥

      Apreciază

  2. Ce evenimente cu sperieturi! Nu a fost deloc placut!
    Multumesc pentru toate detaliile date. Amintirile mele rapide si vechi sunt ca o ceata, din pacate.
    Trebuie neaparat sa mai revedem si noi zonele astea.
    O saptamana placuta, draga Zina! ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și eu mă gândesc să le revedem, acum, după atâia ani. Dar… vom mai putea? Ce bună ar fi fost o rulotă!

      Săptămână excelentă, dragă Suzana! ♥

      Apreciază

  3. Sunt descrieri convingătoare. Atât pentru turismul de agrement cât și pentru cel de aventura.
    Citind întâmplarea din Sighișoara, mi-am amintit ca în anii 90 am pățit ceva asemanator de mai multe ori: în Suceava de doua ori și câte o data în Craiova și Oradea. Din fericire eram fără familie, eram în delegație de serviciu. Nu m-au atacat compatrioții, ci șobolanii, frigul și mizeria din camere…
    Toate cele bune!

    Apreciază

    1. Ei bine, cu șobolanii și frigul nu ne-am întâlnit, poate pentru că era vară. ☺

      Sănătate și numai bine!

      Apreciază

  4. Pfoai de capul meu! Mi-ai făcut așa un dor de casă și de locurile natale din Bucovina! Tot ce ai vizitat tu pe acolo am văzut eu de zeci de ori pe când eram copil. Mă bucur că au rămas în continuare niște locuri de poveste.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Și eu mă bucur că ți-am trezit amintiri plăcute! ☺

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close