CU MAȘINA PRIN ȚARĂ (1) București – Sfantu Gheorghe – Lacul Roșu

800px-Lacul_Rosu_092
Lacul Roșu

După patru ani de la circuitul cu trenul, dorința de a călători mai mult decât de la București la mare și de la București pe valea Prahovei i-a împins pe Irina și Andrei să întreprindă o nouă călătorie prin țară, de această dată cu mașina și pe alt traseu. Vânduseră apartamentul și, pe banii luați – contravaloarea a patru ani de plată la creditul de la bancă pentru aconto și la ratele pentru apartament – și-au luat prima lor mașină, o Dacie nou-nouță, verde închis, drept pentru care a și primit numele de ”Alguța” (de la algă).

Irina era după o mare încercare din viața ei, participase la concursul de titularizare în învățământul bucureștean. Reușise să obțină titularizarea, deși fuseseră peste 400 de candidați pe 35 de locuri. Învățase zi și noapte, până la epuizare, așa că, în aceeași zi în care se afișaseră rezultatele și în care Irina plânsese de bucurie, Andrei o urcase în tren și o trimisese la Sinaia. Acolo o așteptau socrii, aflați la odihnă. După o săptămână, revenise în București, iar Andrei o dusese la mare, apoi au plecat în circuitul prin țară.

Firește, Irina a consemnat în noul jurnal de călătorie impresiile lor.

joi, 10 iulie 1980

Am plecat din București pe la ora 8. Prima etapă: București – Sfântu Gheorghe de Covasna. Vreme splendidă, dar înăbușitor de cald. Nici măcar pe Valea Prahovei nu a fost răcoare. Pe drum am luat de la o bătrânică niște cireșe nemaipomenite, dar și 14 lei kg.

Ne-am oprit foarte puțin la Ploiești, apoi am trecut prin stațiunile de pe Valea Prahovei, prin Brașov și am poposit la ”Căprioara”. Aici era o mizerie cruntă, dar am avut un loc unde să mâncăm ce luasem de acasă și să bem apă rece.

De la Chichiș la Sfantu Gheorghe drumul a fost foarte prost. Ba se lucra, ba era plin de criblură proaspăt așternută. La un moment dat, o mașină ce venea din sens opus cu viteză i-a aruncat lui Andrei o pietricică care l-a lovit drept în gât. Noroc că era mică.

La Sfântu Gheorghe am fost surprinși de frumusețea mai multor blocuri și altor clădiri: hotel ”Bodoc” și magazinul de alături. Am plecat spre faimosul camping recomandat de Tavi, coleg al lui Andrei (are colegi în toată țara), dar căsuțele se desființaseră. Am ajuns la Lacul Reci, unde n-am prins niciun pește, însă am făcut o baie grozavă. Lacul este foarte frumos, pe mal erau brazi înalți din care cădeau mereu conuri. Am recoltat o Sagittaria întreagă.

Aici, la lac, ne-a găsit Virgil (alt coleg, dar și prieten cu Andrei). El ne-a dus să pescuim la ”o baltă grozavă”, Sântion Lunca, unde am umblat de-a bușilea de am amețit, prinzând lăcuste, că ”se dă grozav la lăcustă”… Totuși, băieții n-au prins nimic, se vede că în ziua aia peștii voiau altceva decât lăcuste. Eu am fost mai câștigată, ”am prins” o scoică mare, de fapt numai valvele care rămăseseră prinse una de alta, și o plimbare faină cu barca pneumatică. Pe când mă afundasem în niște coturi ale bălții și lopătam alene într-o liniște desăvârșită, m-am speriat de moarte auzind niște zgomote ca de armă. Am crezut că e vreo vânătoare și m-am întors cât am putut de repede la băieți. Am aflat de la ei că trecuse un om care mâna bivolii pocnind din bici.

Pe seară am făcut o scurtă plimbare prin oraș și am văzut câteva vile foarte frumoase. Cel mai mult mi-a plăcut vila unui medic, albă, cu obloane portocalii și o arhitectură deosebită.

Reveniți acasă (casă nouă) la Virgil, care ne-a găzduit în noaptea aceea, am mâncat niște fripturi de pomină cu salată de roșii asezonată cu cioburi de la un bec spart de Andrei pe când îl monta în tavan! Am băut un vin negru grozav, care a  contribuit la îmbogățirea dicționarului limbii române cu ”reticula veziculară”! (nu întrebați ce e aia, că nici nu există, dar ne-a făcut să râdem ca proștii!).

Ne-am culcat în siguranță, aproape de podea (adică pe o saltea) și toată noaptea ne-am luptat cu țânțarii…

vineri, 11 iulie 1980

Am plecat din Sfântu Gheorghe pe la 8:30, către Lacul Roșu. În drum, ne-am oprit la Miercurea Ciuc, unde am fost surprinși din nou de frumusețea clădirilor noi. Într-o librărie am remarcat foarte multe cărți noi, pe care nu le-am văzut în București. La artizanat am găsit multe carpete mici, tare frumoase, dar niciuna nu se potrivea la culori cu covorul pentru care voiam să cumpărăm două.

De la Miercurea Ciuc spre Gheorghieni am mers pe un drum foarte frumos, trecând prin stațiunile Izvorul Mureșului și Malnaș, mult mai frumoase decât Lacul Roșu, după cum aveam să ne dăm seama mai (și prea) târziu.

La Lacul Roșu am găsit cu greu o cameră la vila Kassay (particulară, cu contract O.N.T). Camera aducea cu camerele ”în gazdă” prăpădite de la mare, lenjeria de pat era neschimbată și chiuveta se afla în cameră. Chiar în această cameră am scris tot ce am scris până acum.

După amiază am fost la pescuit, dar lacul este plin de trunchiuri de copaci, căzute în mod natural și neatinse de nimeni, fiindcă lacul este rezervație naturală. Andrei a rupt în trunchiurile alea două forfacuri (dacă așa s-or fi scriind), însă pește… nici pomeneală.

Seara am mâncat la restaurantul ”Lacul Roșu”, tot atât de prost pe cât de frumos era localul.

Toate lipsurile au fost compensate de frumusețea peisajului și de aerul rece și curat. Lacul Roșu este așezat într-o căldare înconjurată de culmi împădurite cu brazi. Ziua a fost splendidă, călduroasă și însorită, dar apa lacului n-a fost bună de baie, fiind foarte rece.

sâmbătă, 12 iulie, 1980

Astăzi, Andrei m-a trezit la ora 7, ca să plecăm la pescuit. După vreo oră a început ploaia (mai exact a reînceput, fiindcă a plouat toată noaptea). A plouat și toată ziua și s-a făcut frig; dimineață au fost 12 grade C, iar seara 10.

De la pescuit, am plecat ”cu scaun la cap”, adică am fugit până la mașină cu scaunul pliant de pescuit deasupra capului, dar tot m-am udat din cap până în picioare. Am pornit spre cabana Suhard, în speranța că vom mânca mai bine decât seara trecută.

Drumul până la cabană este scurt, frumos și sălbatic, însă îngust, nu încăpea decât o mașină și aia la fix. Pe la jumătatea drumului a venit din sens opus o altă mașină și am avut câteva clipe de emoții tari până când au trecut mașinile una de cealaltă, mai ales că ”inamicul” a trecut cu două roți urcate pe coastă, în timp ce noi eram pe marginea dinspre râpă… Curată cascadorie!

În jurul cabanei erau și vreo zece căsuțe, dar cred că era tare frig în ele. Am mâncat bine și am revenit la vila Kassay. Am dormit după amiază vreo trei ore, rebegiți de frig și ploaie. Când ne-am trezit, am admirat de pe verandă priveliștea și fețele de pernă cvasi-spălate întinse acolo. Seara am jucat pinacle, la care am încasat o bătaie zdravănă.

Oricum a fost ziua, meteorologic vorbind, ne-am odihnit și ne-am simțit bine. Chiar dacă dimineață ne-a plouat zdravăn, a fost ceva plăcut pentru noi, născuți și crescuți la oraș, să ne prindă ploaia în sânul naturii. La ora aceea nu era nimeni pe lac, nu se auzea niciun zgomot, norii erau foarte aproape, aveai impresia că îi poți atinge cu mâna. În apă forfoteau mulți raci și mulți peștișori. Căutând râme în pământul moale de pe malul apei, am găsit o salamandră mică și drăguță.

Sursa foto

Va urma

6 gânduri despre „CU MAȘINA PRIN ȚARĂ (1) București – Sfantu Gheorghe – Lacul Roșu

  1. Mă bucur să vă regăsesc ! An Nou fericit, cu sănătate și bucurii !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc! Un an mai bun, cu sănătate și liniște!

      Apreciază

  2. Prea putine imi amintesc din „zona” Covasna. Multumesc pentru reamintire.
    Adevarate aventuri au avut Irina si Andrei! Super fain cu jurnalul Irinei! Citind randurile peste ani sunt sigura ca multe alte amintiri i-au „inviat”. 😊

    Duminica frumoasa iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciază

    1. Da, vin exact ca un bulgăre de zăpadă proaspătă la vale ☺

      Săptămână excelentă, dragă Diana!

      PS Nu știu cum se face, dar comentariul tău, deși văd că l-ai trimis duminică, a apărut la mine abia astăzi, miercuri… Misterele internetului!

      Apreciază

  3. La Multi Ani si aici, draga Zina! De data asta am regasit un loc in care am fost. E adevarat doar in trecere,
    dar mi s-a parut tare spectaculos si locul si drumul pana la el! 🙂
    O saptamana frumosa sa ai ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. La mulți ani, dragă Suzana!
      Nu-i așa că e plăcut când regăsești în lecturi locuri prin care ai fost, întâmplări prin care ai trecut și tu? ☺ Parcă ai regăsi o veche cunoștință sau un vechi amic.

      Săptămână excelentă și ție!

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close