VIAȚA LA BUȘTENI. Vecinele și grădina

Irina nu s-ar putea plânge: a avut vecine bune la Bușteni. Chiar dacă una mai dădea câteodată drumul pe stradă câinelui, iar cealalaltă nepoților și îi stârneau pe Dolly și pe Dodo, în general erau niște femei cumsecade și la locul lor.

Mama Gina era o femeie nu prea fericită. Soțul ei mai fusese căsătorit o dată. Soția îi dăruise doi copii, o fată și un băiat. Când aceștia erau micuți, mama lor murise în urma unui chiuretaj. După scurt timp, tatăl o adusese acasă pe mama Gina, care crescuse copiii ca și cum ar fi fost ai ei. Au trecut anii, fata s-a măritat și a plecat la casa ei, băiatul a terminat școala și a plecat în Italia să muncească, la construcții. Pe acolo s-a apucat de băutură, a devenit violent, a avut încurcături cu femei, iar când a revenit era altul. Cum tatăl său nu oficializase relația cu mama Gina în atât amar de ani, băiatul a început să o gonească de acasă. Biata femeie mai pleca din când în când în vizită la mama ei, într-un oraș apropiat, dar revenea, fiindcă omul ei târa un picior și avea nevoie de ajutor și de îngrijiri.

Mama Gina iubea tare mult animalele. Avea doi câini și oploșea din când în când câte o pisicuță, spre disperarea lui Dodo, supranumit ”Pisicarul”. Acuma, nu că ar fi vânat el pisicile. El le lătra ca un apucat și ele îl gherăneau de câte ori le venea la îndemână. Îndelabă, mă rog.

Pe cât de mult iubea mama Gina animalele, pe atât de mult iubea plantele mama Vivi, vecina de vizavi. Avea curtea și casa pline de flori, pe care le iubea și le îngrijea la fel de mult ca și pe nepoții ei. Mama Vivi locuia împreună cu fiul, nora și nepoata într-o casă nouă, cu un etaj. În aceeași curte se afla casa veche, în care locuiau mama mamei Vivi, împreună cu fiica, ginerele și nepotul mamei Vivi. Destul de mulți și de supărați. Casa veche și curtea erau proprietatea bătrânei. Ea admisese să construiască noua casă, dar nu făcuse acte pentru teren. Promisese că face, după cum promisese și că lasă cu acte casa veche nepoatei sale. Ani de zile au renovat la casa veche, ani de zile au rugat-o, ani de zile a promis până când i-a sunat ceasul cel de pe urmă și i-a lăsat încurcați. De ce? Fiindcă mama Vivi avea o soră, care pretindea o sumă enormă de bani pentru a renunța la partea ei de moștenire, mult mai mult decât valora aceasta în realitate și decât ar fi avut ei toți împreună. Până la urmă, necăjită și de un proces cu omul mamei Gina, mama Vivi s-a îmbolnăvit de cancer și a plecat într-o lume mai bună, la vreo doi ani după ce Irina și Andrei s-au întors definitiv la București.

În prima primăvară în care au locuit în casă Irina a muncit foarte mult în grădină. Îi plăcea enorm treaba asta și a plantat o mulțime de plante decorative. Observând că îi place să amenajeze grădina, vecinii din toate părțile au început să-i aducă diverse plante. Vecinul Ion, tatăl lui Edy, i-a dăruit un rododendron și vreo zece tulpini de zmeur. Vecinul Gică, cel care le vânduse terenul, a îmbogățit grădina Irinei cu trei pui de liliac, cu mâna-Maicii-Domnului, iederă roșie, câteva tufe de coacăz roșu. Mama Vivi avea niște mușcate superbe și i-a dat Irinei pui de mușcate de toate culorile. Până și fostul lor vecin de pe Zamora, a venit într-o zi de februarie cu trei pui de scoruș și i-a plantat el însuși, știind cât de mult îi plac Irinei scorușii. Iubita cumnatului cel mic, devenită mai târziu soția lui, a adus o tufă minunată de iasomie. Nu trebuie uitat nici nașul. Venind cu nașa într-o vizită de câteva zile, a adus câțiva butași de trandafiri care, când au crescut și au înflorit, s-au dovedit a fi superbi și de mare calitate. Andrei a cumpărat gard viu Hibiscus pentru latura din fundul grădinii și i-a luat Irinei tot felul de unelte și o mașină electrică de tuns gazonul. În scurt timp, terenul plat, acoperit numai cu o iarbă rară, a devenit o grădină superbă, admirată de toată lumea.

În grădină au apărut și un balansoar, și o masă cu scaune de grădină și un pat pentru plajă, și o umbrelă uriașă, ba chiar și un pitic de grădină botezat Mitică, fiindcă a fost cumpărat în ziua de Sfântul Dumitru. În sezonul cald, Irina și Andrei stăteau mai tot timpul în grădină, iar când aveau oaspeți, nici aceștia nu voiau să stea decât acolo. A fost tare drăguță fetița unuia dintre musafiri care, înainte de plecare, i-a șoptit tatălui său la ureche întrebarea dacă nu se poate să ”schimbăm curtea noastră cu curtea lor” (ei având o casă la Predeal).

De-a lungul anilor grădina s-a îmbogățit cu fel și fel de plante și obiecte, fiindcă Irina a avut slăbiciunea să intre în legătură cu firma Bakker. Unele plante nu s-au prins, și a regretat în special arțarul japonez, pe care și-l dorea tare mult. Tufele de lavandă, în schimb, au fost un succes deplin. În privința obiectelor, cel mai spectaculos a fost o mică moară de vânt din lemn, asamblată bucățică cu bucățică de Irina. De folos a fost și un mic grătar cu capac, de formă sferică, util atunci când voiau să facă fripturi numai pentru ei doi. Cele mai arătoase și mai folositoare însă, au fost niște fișe conținând mii de sfaturi pentru grădinarii amatori. Realizate în culori, pe hârtie groasă și lucioasă, ele veneau (câte 20-25) în fiecare lună cu poșta. După ce primea un număr de fișe, sosea și un biblioraft superb, din carton tare, cu fețele lucioase și imagini color, de era mai mare dragul să umbli cu ele. Patru astfel de bibliorafturi, pline ochi cu fișe, a strâns Irina cât au locuit la Bușteni. Multe sfaturi bune a găsit acolo, de la întreținerea gazonului, la îngrijirea trandafirilor, de la primele lucrări de primăvară, până la pregătirea grădinii pentru iernat.

Treburile grele, săpatul de exemplu, le făcea Edy, fiul vecinului Ion. Lui Andrei îi erau interzise astfel de eforturi (el făcea însă absolut toate cumpărăturile pentru casă, toate plățile, deci toată alergătura) așa că restul făcea singură, fiindcă îi era tare drag și nu contau nici oboseala, nici tensiunea, nici durerile de la genunchiul bolnav și alte încheieturi. Ca să smulgă buruienile dintre flori se așeza pe un scaun din plastic, de grădină, și se muta cu el pe măsură ce avansa cu lucrul. Totul era răsplătit de frumusețea grădinii. Ghioceii primăverii, forsiția, liliacul, bujorii, trandafirii, daliile, tufănelele, ciorchinii de boabe roșii din scoruși, care atrăgeau păsările, erau o răsplată regească pentru toată munca.

Casa nu mai este, (adică nu o mai au) dar bibliorafturile se află în bibliotecă și sunt scoase din când în când, fie pentru nevoile grădinii, fie numai pentru a fi privite ca niște suveniruri dragi.

6 gânduri despre „VIAȚA LA BUȘTENI. Vecinele și grădina

  1. Of-of. Unii pot avea cu mult peste strictul necesar, dar daca armonia lipseste au… nimic.
    Mi-am imaginat gradina Irinei si a lui Andrei! Gratarul mititel mi l-am imaginat si orele de relaxare petrecute in curte cand vremea permitea. Si pe Dodo cu pisicile l-am „vazut”! :))

    Duminica frumoasa iti doresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa este, dragă Diana! Armonia aduce după ea și bucurie și curajul și tăria de a întâmpina vicisitudinile vieții.
      Duminică frumoasă și săptămână excelentă îți doresc! ♥

      Apreciază

  2. Mi-am imaginat totul si a fost deosebit. Si am si eu trei mici bibliorafturi cu fise, cumparate pentru un vas ‘cadou’ cu gatire la abur. M-am oprit insa aici, pentru ca erau mult prea multe fise si era ca la dobanzile la credit. Acesta se multiplica parca la nesfarsit! 🙂 Dar oricum, vorba ta, am o sursa si estetica si interesanta pentru anumite plantute.
    Seara buna, draga Zina! Am dat drumul la citate, pentru ca aveam de lucru. ❤

    Apreciat de 1 persoană

    1. Deci ai înțeles prin ce am trecut cu fișele alea! :))
      Zi frumoasă și săptămână excelentă! ♥
      PS O să vin și eu în curând cu citatele.

      Apreciază

  3. Dacă-mi amintesc bine, era o vorbă care suna cam asa: când ne cumpăram o casă, ne cumpăram si vecinii aferenti…
    La multi ani, România!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa este, fără îndoială. Numai că, în unele cazuri, n-ai cum să-ți dai seama de calitatea vecinilor, cumperi pisica în sac. :))
      Sănătate și numai bine!

      Apreciat de 1 persoană

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close