VIAȚA LA BUȘTENI. Peripeții casnice

O dată pe lună Irina și Andrei se duceau la București. Andrei mergea cu mașina, stătea vreo trei zile apoi revenea. După două săptămâni se ducea Irina, dar cu trenul, și stătea și ea două-trei zile. Se ducea în vizită la părinți, la socri și la nașii lor de cununie, prieteni în același timp. De fiecare dată, Ionuț o ducea la un film, la Plaza, apoi o trata cu ceva bun la cofetărie.
Atunci când lipsea Irina, Andrei îi făcea diferite surprize gospodărești. Odată, când a revenit acasă, ea a găsit un dulap nou pentru vase. Altădată, o bară de inox pentru agățat diferite obiecte sau un nou corp de iluminat pentru masa pe care lucra în bucătărie. Știa el ce îi trebuie și ce își dorește.

Când lipsea Andrei, Irina ”își făcea de cap”, adică făcea prin casă treburi pe care Andrei nu ar fi lăsat-o să le facă. Cel mai adesea schimba aranjamentul mobilei. Sus, în dormitoare, deși spațioase, mai rar, erau totuși niște reguli de respectat în așezarea paturilor (de exemplu să fie cu capul spre nord, care coincidea cu partea semimansardată a etajului-altfel nu se putea). Pe holul de sus, nu avea ce, în față, spre interiorul casei, era scara, lateral două biblioteci, pe peretele exterior era ferestra. În living, însă… Spațiu era berechet, așa că putea muta în fel și chip cele două grupuri de mobilă: masa cu banchetă în colțar, pe două laturi și două scaune, pe de o parte, două fotolii, o canapeluță și o măsuță, pe de altă parte. În plus, comoda cu televizorul, biroul cu calculatorul și cu scaunul aferent.

Mutatul mobilei era, însă, floare la ureche. La început au dat cu lac numai podeaua de la parter, în bucătărie și living. Pentru podeaua de la etaj, Irina a vrut ceară pentru parchet. Andrei a căutat și a găsit, nu prea ușor. Moda cerii pentru parchet apusese demult, dar așa citise Irina într-o carte că este ecologic. Au pus cutiile de ceară sub scară (acolo era locul de depozitare-debaraua) și au uitat de ele. De fapt, a uitat numai Andrei. La prima lui plecare la București, Irina a și dat cu ceară cele două dormitoare și holul, care era și el cât o cameră mai mică. Când a revenit Andrei, a rămas uimit. Ceara schimbase puțin culoarea dușumelei de brad, din alb devenise un crem deschis. Dușumeaua avea un luciu discret și arăta superb. În dormitoare domnea un parfum fin, fiindcă ceara era de albine.

Necazul a fost la prima curățenie. Ori nu s-a priceput ea, ori așa era cu ceara, că a făcut o mâzgăleală cu praf pe jos de i-a venit să plângă. S-a dus Andrei fuga la magazinul central de chimicale, a luat nu se știe ce substanță și au curățat murdăria cu tot cu ceară. Apoi a venit rândul lacului. N-a fost ușor deloc, dar rezultatul a fost foarte bun, iar curățenia s-a făcut, de atunci, fără probleme.

Când au construit casa, au pus ferestre obișnuite. Iarna au descoperit că nu păstrează căldura eficient, așa că în anul următor au comandat ferestre termopan la un atelier din zonă care comanda, la rândul său, geamurile, închizătorile și balamalele în Danemarca. Ei făceau tocurile și ramele, asamblau și montau în casă. Ramele și tocurile erau frumos lăcuite, dar lacul era garantat doar doi ani. Așa că, din doi în doi ani, Irina îl ruga pe Andrei să cumpere pensule și lac pentru ambarcațiuni, cel mai rezistent lac, și vara, la o plecare a lui în București, trecea la atac. Firește că nu termina în trei zile, dar, când venea acasă Andrei, treaba era terminată cam pe jumătate și el nu mai avea ce să zică. Principiul lui era să cheme pe cineva, să-l plătească și să facă treaba. Irinei, dimpotrivă, îi plăcea să îngrijească de casă cu mâna și cu puterile ei.

Cea mai tare ispravă a fost când Andrei a plecat la București pentru treburi mai multe și a stat aproape o săptămână. Livingul avea tavanul alb, dat cu var, ca și peretele cu ferestrele, care era acoperit doar până la nivelul ferestrelor de lambriu. Și peretele opus, perete interior, era în întregime dat cu var alb, ca și zona de bucătărie. Și ce i-a venit Irinei?… A spălat pereții și tavanul ”bucătăriei”, a pus mâna pe trafalet și i-a dat cu lavabil bleu deschis, ușor spre turcoaz. S-a creat o nișă superbă, de parcă priveai bucătăria într-o vitrină.

De povestit e ușor, pare că lucrurile au mers ca pe roate, dar câte probleme și peripeții au fost… Întâi și-ntâi a fost căzătura. Ca să ajungă la tavan, Irina s-a suit pe un taburet de bucătărie, solid și cu un echilibru bun. Din când în când trebuia să coboare, și, la una din revenirile sus pe taburet, a călcat pe marginea lui. Taburetul s-a dezechilibrat, Irina a căzut cât era de lungă pe spate, cu gambele izbite de una dintre barele transversale ale taburetului. A simțit imediat că va fi rău dacă nu ia măsuri imediat, s-a târât cu greu până la frigider și a luat cele două tăvițe pentru cuburi de gheață. Le-a înfășurat în două șervete de bucătărie curate, a ajuns la canapea cu ultimele puteri și a pus tăvițele pe ea, apoi s-a culcat pe spate, cu zonele deja tumefiate ale gambelor pe tăvițe. A stat o vreme așa, până când și-a revenit, apoi a luat treaba de la capăt. I-a fost greu, avea dureri teribile, dar voia să termine inclusiv curățenia până când revenea  Andrei. Celelalte probleme care s-au ivit au fost floare la ureche pe lângă ce fusese căzătura. A învins pe rând delimitarea pe tavan între bucătărie și livingul-sufagerie, curățarea cadrului de lemn al barului, curățenia de după zugrăvit. Când a venit Andrei, totul era lună și el a rămas iar cu gura căscată de mirare. I-a plăcut grozav cum arăta acum toată încăperea, dar s-a supărat rău când a văzut ditamai vânătăile pe picioarele Irinei și a aflat ce se întâmplase. A pus-o pe Irina să promită solemn că nu va mai face asemenea lucruri în lipsa lui, sau, dacă voia să le facă, să o cheme în ajutor pe vecina, soția celui care le vânduse terenul, numită de toți ”mama Gina”. De altfel, și  celeilalte vecine apropiate i se spunea tot ”mama”, dar ”mama Rica”.

Andrei nu știa că Irina o și chemase ea odată pe mama Gina, dar nu pentru ca să o ajute. După o mutare de mobilă urmată de curățenie generală, într-o noapte i-a fost foarte rău: durere de cap, amețeală, stare de vomă. Urechile îi urlau, inima îi bătea foarte tare (încă nu avusese infarctul, nici nu fusese diagnosticată cu hipertensiune) și și-a dat seama că e ceva grav. Aveau tensiometru, fiindcă Andrei, după al doilea AVC, trebuia să-și urmărească mereu tensiunea. Și-a luat tensiunea și… 19 cu 11! A sunat-o repede pe mama Gina, i-a spus și aceasta a venit imediat cu un medicament pentru combaterea tensiunii. I-a pus comprese reci pe frunte și la inimă și a stat cu ea toată noaptea. Atunci a aflat Irina ce înseamnă ”să ai tensiune”.

4 gânduri despre „VIAȚA LA BUȘTENI. Peripeții casnice

  1. Se complica povestea. Uneori ne cuprinde frenezia si vrem sa rezolvam cate in luna si in stele, dar ne mai opreste cate o … busitura. Imi suna cumva cunoscut. Poate doar asa mai invatam lectia echilibrului, desi… o uitam repede! 🙂
    Numai bine, draga Zina! O saptamana usoara! ❤ 🙂

    Apreciază

    1. Ai dreptate. Nu fusese nici prima, nici ultima ”bușitură” pentru Irina. Asta era firea ei. Echilibrul ei era și este acțiunea. Acum a mai îmbătrânit, acțiunea ei e scrisul. ☺

      Sănătate și o săptămână excelentă, dragă Suzana!

      Apreciază

  2. Oooo! Ce frumos e dupa ce se termina munca! 😊 Zau ca simt acea stare de rau a Irinei, cand a chemat-o pe mama Gina!
    Peripetiile mereu au loc in astfel de momente, cand ne dorim sa terminam cat mai repede, sa fie frumos… Ca si Irinei, si mie-mi placea (imi place si acum) sa tot schimb pozitia mobilierului, si multe trante am luat, dar am scapat fara urmari. M-am ales cu capul „spart” (practic, s-a julit doar scalpul) in copilarie cand au ales parintii sa dea parchetul cu „palux”. Am alergat, am alunecat pe-o carpeta din hol si m-am izbit cu capul in tocul usii… Si azi, cand vad podele lucioase merg ca pe oua! 😂

    Saptamana minunata iti dresc, Zina draga! ❤️

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am pățit-o și eu, dar nu la mine, ci la Tataia. Am pășit pe un covoraș și m-am trezit într-un fel de semi-șpagat! :))

      Sănătate și o săptămână excelentă, dragă Diana!

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close