SPECTACOLE

Aducerile-aminte au trimis-o pe Irina către o cutie de carton uriașă, în care păstrează programele cumpărate la spectacole de-a lungul anilor. Se gândește din nou la cuvintele romancierului romantic german Jean Paul ”Amintirile noastre sunt singurul Rai din care nu putem fi izgoniți”…Programele sunt multe, nu tot atât de multe câte spectacole au văzut, căci nu toate au avut programe, sau nu au reușit ei să cumpere, chiar dacă erau. Totuși sunt atât de multe încât alege cu greu ce va expune și ce nu.

Spectacole din deceniul 8 al secolului XX

A fost vremea în care Sebastian Papaiani aducea la delir spectatorii în ”Haina cu două fețe” de la teatrul Giulești, Petre Gheorghiu și Clody Bertola reușeau să capteze numai ei doi atenția sălii în ”Gin Rummy” de la teatrul Bulandra, Puiu Călinescu se dezvăluia ca ”Idolul femeilor” la teatrul Tănase, iar Mikis Theodorakis vărsa beneficiile concertului său în Contul Omeniei, deschis în 1977 în urma cutremurului devastator din România.

Deceniul 9

Gina Patrichi strălucea în spectacolul ”Amintiri” de la teatrul Bulandra, iar la teatrul de Comedie se juca în premieră pe țară ”Avea două pistoale cu ochi albi și negri” ale laureatului cu Nobel pentru literatură Dario Fo.

Deceniul 10

La Teatrul Național Cecilia Bârbora, Dan Puric, Claudiu Bleonț se întreceau în ”Goana după fluturi”, în timp ce Adela Mărculescu și Medeea Marinescu fermecau spectatorii în drama ”Eleni”, iar la Bulandra putea fi văzut îndrăznețul spectacol ”Zoon Erotikon”.

Deceniul 1 al secolului XXI

Monica Davidescu strălucea alături de Mihai Călin în ”Jocul dragostei și al întâmplării” pe scena teatrului Național, Marius Manole făcea o partitură excepțională alături de maestrul Victor Rebengiuc în ”Inimă de câine”, la același teatru, iar Maia Morgenstern, Ion Caramitru și Victor Rebengiuc tăiau răsuflarea spectatorilor în ”Șase personaje în căutarea unui autor”, la teatrul Bulandra. Tot la Bulandra, Horațiu Mălăele și Anca Sigartău aduceau lacrimi în ochii celor care urmăreau piesa ”Unchiul Vania”, în timp ce Claudiu Bleonț și George Ivașcu dovedeau măsura talentului lor în premiera absolută ”Legenda ultimului împărat”, de la teatrul Național, iar pe scena teatrului Bulandra se juca piesa suprarealistă ”Elizaveta Bam”, în care și-a jucat unul dintre ultimele roluri Irina Petrescu.

Deceniul 2

Pe scena teatrului Național s-a jucat ”Egoistul”, piesa în care maestrul Beligan a demonstrat că vârsta înaintată nu înseamnă decrepitudine, căci ”Finis coronat opus”. În anul 2013, a doua zi după ce a împlinit vârsta de 95 de ani (și încă mai juca!) a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru. La teatrul Bulandra, Virgil Ogășanu a jucat alături de tovarășa lui de-o viață, Valeria Ogășanu, în piesa ”Tatăl”, de Strindberg, iar Horațiu Mălăele, împreună cu Ion Caramitru, Teodora Mareș, Medeea Marinescu, au încântat publicul Naționalului în comedia ”Dineu cu proști”.

”Și acum?”, se gândește Irina. ”Anul trecut nu ne-au lăsat să mergem la spectacole problemele noastre de sănătate. Anul acesta nu ne-au lăsat problemele de sănătate ale întregii lumi. Ce va mai fi de-aici înainte?… Eu cu botnița pe față și pe locuri îngrădite ca niște cuști nu mă duc!”

10 gânduri despre „SPECTACOLE

  1. Acum imi pare si mai rau ca am aruncat programele. 🙂 Nu-mi amintesc sa fi vazut ceva din cele amintite aici dar imi amintesc atmosfera din sali, intre altele, apropierea dintre oameni – ca si cum toti eram amici in acele momente si socializam pe holuri. De-as fi pastrat programele; stiu ca acele obiecte ar fi fost incarcate cu mai multe amintiri.
    Cred ca partea cu botnita si tarcurile si distantarea va dura ceva mai mult timp decat ne imaginam… :((

    Duminica minunata iti doresc, Zina draga! ❤

    Apreciat de 2 persoane

    1. La vremea asta, suvenirurile de orice fel sunt adevărate comori: consolare pentru ce nu mai putem face, satisfacție pentru ceea ce am făcut.
      Mă întreb cum au rezolvat suedezii problema fără toate constrângerile pe care le suportăm noi…

      Să ai o săptămână excelentă, dragă Diana!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Nu am să uit niciodată cât am râs la piesa văzută în anii ’70: ”Floare de cactus”. Nu-mi amintesc la ce teatru am fost atunci cu școala, dar a fost o experiență rarisimă.

    Apreciat de 2 persoane

    1. Nu am văzut-o la teatru, dar am văzut filmul cu Walter Matthau și Ingrid Bergman. Superb! Am să îl caut, poate îl găsesc, mi-ar plăcea să îl revăd.
      Zi frumoasă!

      Apreciat de 1 persoană

  3. Pai cele mai drastice masuri s-au luat impotriva scolilor, locurilor de joaca pentru copii, bisericilor si cimitirelor, teatrelor, salilor de concerte, a evenimentelor personale (casatorie, botez, aniversari) si a tot ceea ce inseamna formarea omului si buna dispozitie sufleteasca.
    Se pare ca virusul e mult mai bland in avion, in aeroport, la cazinou, in autobuze si tramvaie, in salile de jocuri de noroc, la supermarket, etc :):):)

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mai nou, și la restaurante! 😉

      Apreciază

      1. Pentru multi oameni restaurantele reprezinta un loc de socializare, un loc in care la sfarsit de saptamana sau spre seara se intalnesc cu prietenii si colegii de munca, isi duc copiii la o Pizza sau invita la cafea o fata care le place
        In tramvai, troleibuz sau autobuz poti merge mai mult de o jumatate de ora cu zeci de persoane inghesuite intre care nu exista nici macar o jumatate de metru distanta. Nu stiu cum naiba nimeni nu e ingrijorat ca s-ar putea lua virusul de acolo !
        Dar la teatru, la opera, la filarmonica … acolo unde lumea sta pe scaune, si unde s-ar fi putut pastra cate un scaun gol intre cei ce nu sunt membri de familie, nu s-a vrut sa se gaseasca o solutie pentru redeschiderea lor.
        E vadita reaua vointa/credinta a guvernantilor.

        Am si eu o intamplare hazlie cu muzeele in prima zi in care s-a permis vizitarea lor. Am avut multe de invatat de la un portar de muzeu in varsta 🙂

        Apreciază

        1. Este evident că se urmărește îndobitocirea populației prin analfabetism propriu-zis, analfabetism cultural, înstrăinare socială și chiar în familie. Mă întreb: chiar nu se poate face nimic?…
          Aștept să aflu întâmplarea de la muzeu. ☺

          Apreciază

  4. E o performanța!
    Vreo doua le-am vazut si eu.
    Acum imi dau seama ca in anumite sali nu am intrat niciodata. Cum ar fi Giulestiul.
    Locuind in anii 80 in Balta Alba spre Complexul sportiv Lia Manoliu, imi conveneau Teatrul National si Teatrul foarte mic. Oricum, ma aventuram dupa ce imi povesteau cunoscutii de incredere ca merita.
    Felicitari!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc! Ne-au scăpat și nouă câteva. ☺

      Apreciază

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close