LUNGUL DRUM AL DEVENIRII. NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII

Imediat după începutul anului 1990, in școli s-au organizat alegeri de directori, deci și la școala Irinei, deși noua direcție avea doar trei luni vechime.
La ședința de alegeri, promotorii schimbării s-au simțit obligați să motiveze de ce vor schimbarea conducerii.
Directoarei pline (Irina era adjunctă) i-au imputat că fusese mai înainte secretară de partid și că primea atenții de la colegi în schimbul unor favoruri. În ceea ce o privește pe Irina, chiar și tabăra adversă (căci există întotdeauna așa ceva) recunoscuse demult că are un caracter integru. Își făcea bine datoria de profesoară și directoare, era corectă cu colegii, elevii și părinții, cu personalul școlii, dispusă întotdeauna să dea o mână de ajutor fără a aștepta vreo recompensă. Poate că unii nu o agreau pentru faptul că era soție de ofițer, dar asta nu afectase munca ei, ba chiar mai mult, o stimulase să fie competitivă și corectă. Nu aveau ce să-i reproșeze.
Așa că a luat cuvântul un bătrân profesor de limba română. Competent, dar chiulangiu, bețiv adormind adesea cu capul pe catedră  în orele de curs, ciubucar ce aducea în pericol de corigență copiii de oameni ce lucrau la magazine alimentare, benzinării, service auto etc. trecându-i numai dacă era servit. Și a grăit pe limba lui:
– Pe doamna Irina Albu nu o putem acuza că a făcut abuzuri, dar trebuie să o schimbăm și pe ea, ca să mai vină și alții în fruntea bucatelor.
Asta era grija lor, ”Scoală-te tu, să mă așez eu!” Și le-au schimbat pe amândouă.
Adevărată vorba că întotdeauna lângă un rău vine și un bine. Așa că, în primăvara aceea s-a întâmplat un lucru așteptat de multe cadre didactice. S-a organizat o sesiune de transferuri.
De mai bine de douăzeci de ani posturile din București erau blocate. Irina ceruse transferul de mai multe ori la inspectoratul școlar municipal, fiindu-i greu să meargă zi de zi în celălalt capăt al orașului, cu piciorul bolnav, în trei mijloace de transport. Andrei o mai ducea sau o aducea uneori, dar era din ce în ce mai greu, serviciul nu îi permitea să o facă prea des. Uneori, când era vreme rea și îi era greu să plece cu ”ITB”-ul, Irina, care termina orele seara la 5 sau 6, îl aștepta pe soțul ei până după 7. Copilul îi vedea seara, o oră-două.
De fiecare dată, Irinei i se răspunsese să aștepte sesiunea de transferuri…  Acum sosise și dezvăluise că, de fapt,  în București erau sute de posturi libere, fără titulari, la fiecare specialitate. Pe majoritatea dintre ele trăiseră ani și ani de zile, ca viermele în brânză, suplinitorii cu neamuri sau cu pile puternice.
Și uite-așa, Irina s-a transferat la o școală aflată la cinci minute de mers pe jos de acasă. Acolo și-a văzut de treabă ca și mai înainte și, în două luni, i s-a propus directoratul. A refuzat, dar, după vreo trei ani, directoarea adjunctă a plecat definitiv în Canada și directoarea plină, pe care o ajutase mult la conducerea școlii, a înduplecat-o să preia funcția.
Irina a adăugat noi sarcini la misiunea de profesor și diriginte, la cea de inspector-metodist al sectorului și la cea de membru al colectivului din minister de revizuire a programelor și manualelor. La care s-au mai adăugat scrierea unui ghid pentru profesori și colaborarea la Institutul de Științe ale Educației. Era meseria ei, o iubea cu pasiune și nimeni nu  a putut să o oprească din drumul ei.
********

8 gânduri despre „LUNGUL DRUM AL DEVENIRII. NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII

  1. Intr-adevar un drum lung al devenirii! Tare complicate au fost vremurile. Si cumva am fost uluita de cum unii oameni s-au transformat in rau. Cand m-am mai dumirit, mi-am spus ca de fapt nu s-au schimbat ci pur si simplu terenul a devenit propice transformarii. Oamenilor care au muncit cinstit mereu le-a fost greu.
    Interesant evolueaza povestea!

    Numai bine, draga Zina! O saptamana usoara!

    Apreciază

    1. Nu s-au schimbat, doar și-au dat arama pe față.
      Oamenilor care muncesc cu pasiune nu le-a mers prea bine pentru că au fost, vrând-nevrând, termen de comparație pentru leneși și chiulangii și atunci aceștia au căutat ori să scape de ei, ori să-i înfunde cumva.

      Săptămână excelentă, dragă Suzana!

      Apreciază

  2. Un „urcuș” greu, anevoios, cu multe obstacole – acesta este de fept cariera nui profesor. Dar prea puțini știu cu adevărat. Și ce lesne se găsesc unii să critice și să minimalizeze o muncă atât de solicitantă…
    Numai bine vă doresc! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Greu drumul – prin Ro – pentru oamenii cinstiti. Dar cum iese uleiul deasupra apei asa ies si cei cinstiti, in societate.
    Uau! Ce inseamna dragostea de profesie! 🙂 Implicare totala. De apreciat!
    Zile senine iti doresc, Zina draga!

    Apreciat de 1 persoană

Scrie-mi dacă ți-a plăcut și, eventual, dă mai departe!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.